Scenariu de casă nouă

Cadrul 1 ( dormitorul cuplului Maria şi Radu Popescu)

R. Dumnezeule, scumpa mea, e ora 4 dimineaţa! De ce nu mai dormim noi puţin?

M.  Bună dimineaţa, iubire! Ştiu cât e ceasul… dar trebuie să ne trezim. Ai uitat ce zi este astăzi?

R.  Hmmmm…. Nu îmi spune că iar am uitat de vreo aniversare! Le-am notat pe toate în calendarul de pe telefon… ar trebui să mă anunţe, în fiecare zi, timp de o săptămână înainte de eveniment… E imposibil să ratez vreun moment important…Im-po-si-bil..

M.  Ei, hai că eşti amuzant! Nu, dragul meu, nu este nici o aniversare astăzi. Doar că trebuie să ne întâlnim cu experţii AIA.

R.   Cu experţii ăia? Care experti?

M.  Mă bucur că te-ai trezit cu chef de glumă, dar asta e treabă serioasă. Dragul meu, îţi aminteşti de căsuţa noastră? De faptul că nu putem singuri să ne ocupăm de toată “hârţogăraia”?

R.  Evident că îmi amintesc… că doar nu-s amnezic… Astăzi e întâlnirea?

M.  Da, iubire, astăzi!

R.  Şi de ce ne-am trezit, totuşi, la ora asta?

M. Pentru că sunt nerăbdătoare… am un milion de planuri în minte… şi… nu pot dormi…

Continue reading

Advertisements

Călătoria de la începutul vieții – BONUS Concurs cu premii de 750 de Euro

Pentru unii, viața începe cu un simplu “Bună!”… pentru alții, viața începe cu un sărut… pentru noi, viața a început cu o călătorie.

Deși eram colegi de muncă, nu ne cunoșteam aproape deloc. Doar el mă observase… pentru că eu eram prea ocupată cu viața pe care o duceam atunci și care, era anostă și fără aproape niciun fel de deschidere. Mă complăceam în ce aveam și consideram că nu merit nimic în plus. La 26 de ani devenisem destul de conservatoare

El mă curta de cîteva luni… dar flirtul lui mi se părea nepotrivit pentru mine. Nu reușeam să găsesc portița către lumea care era în afara casei mele fără emoții sau spontaneitate. Totuși, ceva din el, reușise să dărâme zidul pe care îl ridicasem în jurul meu și îmi dăduse curaj să ies din relația pe care o aveam deja. Continue reading

O provocare pentru Trup, Suflet şi Minte

Inima omului poate adăposti atât de multe amintiri… este chiar capabilă să uite momentele triste pentru a face loc celor fericite… Amintirile ne hrănesc trupul, sufletul, mintea, ne menţin spiritul tânăr şi fac trecutul să rămână prezent.

Am văzut multe țări… am studiat mii de pagini ale ghidurilor de călătorii… am făcut sute de rezervări pentru zboruri și hoteluri… mi-am făcut și desfăcut bagajele de atât de multe ori încât uneori m-am întrebat de ce mai despachetez… astăzi, încă, am bagajele pregătite.

Primesc un telefon de la agenţia de turism Christian Tour, datorită cărora am avut cele mai complete excursii, şi un domn foarte drăguţ îmi spune că au o provocare pentru mine şi că va veni cineva să îmi aducă un pachet. Îl primesc şi îl desfac atentă pentru că e ambalat într-o hârtie care seamănă cu o hartă și are fundițe roșii. Este destul de intrigant.

Continue reading

#SuperBlog2018

Acum am luat hotărârea. În pripă şi la impuls… dar, dacă o fac, am 50% şanse să câştig… dacă nu, am pierdut înainte de a începe.

Nu m-am gândit dacă să particip sau nu… mi-am zis doar… “La Spring SuperBlog 2018, voi participa!”

De ce? Sunt mamă a doi copii absolut senzaţionali… am o vreme de când sunt în bula mea de “habar n-am”… am mult stres acumulat. Ştiu că toate astea ar trebui, de fapt, să fie motivele pentru care nu particip 😊 Dar, am descoperit că pot folosi stresul in sccop creativ. Aşadar, voi încerca… sper să îmi şi iasă 🤣

Ne vedem la SuperBlog!

Acum

textgram_1515415590_zpsdiaauvel

Vorbind aseara cu mama la telefon, am avut un fel de declick… să vă povestesc despre ce e vorba…

Ieri a fost o sărbătoare mare… în familia noastră, cei mai mulți poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul. Dar data de 7 ianuarie mai înseamnă ceva. L-am pierdut pe Tata într-o seară de 7 ianuarie, acum 12 ani. Despre durere nu vă voi vorbi… pentru că ea există și face parte din mine, din sora mea și, mai ales, din mama… care este Durere în cel mai mare și înfiorător procent.

Continue reading

Eu nu ştiu de unde am atâta energie

20171229_112030_zps0gdm50yw_edit_1514963871180_zpsfisw0wve

Alarma sună la ora 7.00. Ei încă dorm… dar Tati pleacă la muncă. El nu bea cafea… dar eu nu pot să îmi încep altfel ziua.

Îmi iau sărutul de “bună dimineaţa”, aprind aragazul şi pun ibricul pe foc. Mă mişc în vârful picioarelor să nu îi trezesc. Cafeaua miroase senzaţional în toată casa. Mă uit în jur şi nu ştiu dacă să strâng cele câteva jucării de pe covorul sufrageriei sau să fac patul în care a dormit Tati. Mi-ar salva 5 minute din zi dacă aş face asta… Continue reading

De-ale Mariei

Aseară am gătit împreună. Radu în Bumbo la pieptul cald al mamei iar Maria cocoţată pe un scaunel lângă blatul din bucătăria noastră neomenesc de mică.

20171217_193237-01_zpswamismqi

Bucătăria noastră e lungă şi îngustă. E loc pentru doar o singură persoană. Cu sens unic cum ne place să glumim. Totuşi, respectând regulile de circulaţie şi anunţând, de fiecare dată, în ce direcţie vrem să ne îndreptăm… de fapt, trebuie să spunem mereu exact ce vrem sa facem ca să ştie celălalt exact ce dulap vrem să deschidem… încăpem cu toţii 😊 Continue reading

Energia mea – liderul energiei lor

Ştii sentimentul acela pe care îl ai atunci când intri într-o casă în care oamenii sunt mereu trişti sau certăreţi? Sau momentul acela în care ai un conflict cu partenerul sau cu cineva din casă şi atunci când intri pe uşă tensiunea e aproape palpabilă? Copiii sunt chiar mai senzitivi de atât. Ei simt cel mai mic semn de agitaţie al mamei.

Continue reading

Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat

 

smartselectimage_2017-11-15-09-42-44-01_zpsuhankwybCopiii au o predispoziţie clară la căzăturile din pat, fotoliu sau canapea. Nu am auzit de vreun copil care să nu fi păţit asta măcar o dată în primele 12 luni de viaţă. Fac ce fac şi deodată sunt pe jos.

Maria a căzut prima dată pe la 7 luni. Stătea foarte bine în funduleţ singură şi o lăsasem cu încredere în fotoliu. În 3 secunde urletele ne invadaseră sufrageria. Deşi pusesem o pernă la baza fotoliului, pe jos, reuşise să cadă lângă ea, cu capul pe parchet.

Plângea, ţipa, se îneca şi suspina de răsuna pământul

Continue reading

Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

20171110_204440-01_zpsmrlbpdtj

Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun “lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

Continue reading