SuperBlog – o nebunie frumoasă

31532-header3_zpsaczd2qfq

Tragem linie şi calculăm…

1 martie 2016 – 11 aprilie 2016 – 42 de zile
Trei probe pe săptămână, in fiecare marti, joi  şi sâmbătă – 16 Probe
Câte o săptămână răgaz pentru a scrie un articol.
Note din două în două zile.
Toate astea, şi mult mai multe încă (despre care vreau să vă scriu astăzi), înseamnă Spring SuperBlog 2016.

Cum a început nebunia?

Mi-a scris sora mea pe whatsapp într-o după amiază că urmează să înceapă SuperBlog-ul. Say what? Ãsta ce mai e? Îmi trimite link şi îmi spune, ia şi citeşte singură.

Continue reading

Din culise

Când am aflat că am creat o viaţă şi că vom fi răspunzători de ea, am hotărât să dăm tot ceea ce avem mai bun pentru ca puiul nostru să crească într-un mediu fără lipsuri. Am hotărât că totul se va rezuma la ea… la mica inimioară care începuse deja să bată înauntrul meu. Am hotărât că vom trece peste toţi şi peste toate pentru a apăra micuţul pui de om care avea să vină pe lume.

Sarcina a fost cea mai frumoasă perioadă pe care o trăisem până atunci… e minunat să simţi mişcările unui bebeluş în pântec. De multe ori ne întrebam “Oare ce o face ea acolo? Oare ne aude? Oare ne simte?”.

Continue reading

3 minute contează… enorm

Cine are un toddler acasă știe cât e de greu să duci la bun sfârșit un ritual de înfrumusețare. Ai avea nevoie de 15 minute să îți poți curăța tenul, să pui o mască, să aștepți să acționeze şi apoi să o îndepărtezi însă cu un copil mic e dublu sau mai bine te lași păgubașă. Nu mai zic cât de rare sunt băile cu spumă, sare şi aromaterapie. Totul e pe fugă.

img-20160408-wa0027_zpslidep5pi Continue reading

Meşterind la grătar

Zilele trecute au fost temperaturi foarte mari la noi. A fost cald, soare și ce poate face românul cand vine căldura? Nu.. nu greblează sau plantează ceapa și usturoiul, ci face grătar! Am primit şi noi invitație să participăm la distracție deși nu era week-end, dar era ziua unui verișor şi a vrut să marcheze momentul într-un cadru restrâns. Ei şi-au construit casă de curând şi nu fusesem niciodată acolo, pentru că s-au mutat de puțin timp. Încă nu este totul gata, mai au de mobilat o cameră, de pus tapet pe un perete, galerie și şină pentru perdea în dormitorul matrimonial, câteva lucruri mici (un birou, o lustră, covoraş de baie etc) iar în curte mai trebuie montat pavajul şi de lucrat un pic pe parte de design exterior.

În living aveau un parchet deosebit, deschis la culoare, o combinație între gri şi crem, foarte la modă după părerea mea şi un covor gri închis, foarte plăcut. Au zis că tot parchetul din casă și covoarele sunt cumpărate de la Diego. Mi s-au părut foarte calitative.

Continue reading

Scenariu de…nuntă

Distribuţie:

În rolurile principale: Mirele, Mireasa

În rolurile secundare: naşul Daniel, naşa Ioana, părinţii mirilor

Alte roluri: ofiţerul stării civile, preotul, nenea Gică, tanti Mărioara, unchiul Dudu, mătuşa Sanda, tanti Aurica, mătuşa Antonica, verişorul Vasile, verişoara Dorina şi alţi 200 de invitaţi.

Anul – 2016

Locaţie – Salon du Mariage Toujours l’ Amour – Resort Săftica

Cadrul 1 – ( camera rezervată mirilor ) 

EA – La ce masă îi punem pe nenea Gică şi tanti Mărioara?

EL – Ăăăă… la masă cu mătuşa Antonica…

EA – Păi nu mai este loc… Continue reading

Negociere cu final neaşteptat

„În viață nu primești niciodată ceea ce meriți, ci ceea ce negociezi.”

Thomas Edison

– Fir-ar el de ceas deşteptător! Am murmurat întinzând mâna pe noptieră să distrug vinovatul pentru trezirea mea prea matinală din acea dimineaţă.

Era o zi mare şi aveam o mie de gânduri în cap, aşa că a trebuit să sar din pat direct în rochița violet şi sacoul norocos pe care le pregatisem de cu seară.

Plouase toată noaptea și n-am vrut să iau maşina. Trebuia să fiu cu mintea limpede, relaxată, așa că am fugit la metrou. Cafeaua mea Starbucks cu un praf de scorţişoară mă aştepta fierbinte la Victoriei. “Tipul cu cafeaua”, cum îi spuneam eu, deja îmi cunoştea preferinţele şi o pregătea înainte să ajung eu… Mi-o oferea alături de un zâmbet şi de “Buna dimineaţa! Să ai o zi grozavă!” care îmi înseninau ziua. Nu ştia că merg la un eveniment de afaceri pe care tocmai eu îl organizasem, însă cuvintele lui erau întotdeauna potrivite. Mă simțeam stăpână pe situație, sigură pe mine, pentru că mă gândisem din timp la toate amănuntele. Aveam totul în agendă şi în minte.

Trimisesem invitaţiile şi primisem confirmarea de participare dar aveam totuși emoţii. Situaţiile şi graficele mă aşteptau cuminţi în dosarele roşii de pe birou iar programul desfăşurării negocierilor era foarte bine pus la punct.

Făcusem rezervările la Hotel Golden Tulip Times, un hotel din Bucureşti amplasat în centru. Oaspeţii noştri erau membrii conducerii celui mai important partener al firmei, așa că a trebuit să aleg un amplasament cu arhitectură deosebită, spațiu generos şi servicii demne de o întâlnire de grad înalt. Eram sigură că am făcut alegerea cea mai bună.

intrare_zpse3qtm6zc

Înainte de sosirea lor, am mai verificat o dată programul pe care îl pregătisem pentru următoarele patru zile:

Ziua 1

15:00 Preluarea oaspeţilor de la aeroport (de care s-a ocupat tot Hotel Golden Tulip Times)

17:00 Cazarea invitaţilor

18:00 Briefing – prezentarea Centrului de Conferinţe de la etajul 9 al hotelului, Sala de Conferinţe Panorama, unde vor avea loc întâlnirile, programul pentru următoarele trei zile, cocktail de bun venit.

19:00 Cina la restaurantul Good Old Times din cadrul hotelului.

Ziua 2

07:30 Micul dejun

09:00 Întâlnire în sala de conferinţe şi prezentarea ofertei. Startul şedinţelor de negociere.

13:00 Masa de prânz

14:00 Continuarea discuţiilor

18:00 Concluziile după prima zi de negociere

19:00 Cina

Ziua 3

07:30 Micul dejun

09:00 Întâlnire în sala de conferinţe, încheierea negocierii, semnarea contractului

13:00 Masa de prânz

14:00 Turul oraşului (pus la dispoziţie de către hotel) şi timp liber

20:00 Petrecere în restaurantul hotelului

Ziua 4

07:30 Micul dejun

10:00 Conducerea oaspeţilor la aeroport

Pregătisem totul în cel mai mic detaliu şi eram foarte mândră de alegerile făcute. Ştiam că oricare ar fi fost rezultatul întâlnirii, oaspeţii noştri îşi vor aminti multă vreme de vizita în Bucureşti.

Pentru ședințele de negociere, am ales o sală cu vedere panoramică şi lumină naturală. A fost o alegere ideală pentru că mulți dintre invitați erau străini şi își odihneau ochii şi mintea privind panorama oraşului şi Casa Poporului.

Restaurantul Good Old Times, de la mezanin, le-a oferit, în decorul minimalist, intimitatea de care avea nevoie un eveniment de afaceri şi un meniu atent selecţionat având la bază principiul “mâncare pentru suflet”.

skyline_zpsjhq6157x

Cocktail-urile și cafeaua, discuţiile relaxante dintre întâlniri (care ştiti și voi că de cele mai multe ori sunt mai importante decât negocierea în sine), le-am servit în cafeneaua hotelului, la parter. Toată lumea a lăudat profesionalismul personalului de acolo.

header-3_zpsphvson7u

În cea de-a treia zi am avut în program un tur al orașului. Deşi treceam zilnic pe lângă Arcul de Triumf parcă acum mi s-a părut grandios şi absolut impresionant. Totul a fost perfect pus la punct şi a decurs conform planurilor.

După turul oraşului invitaţii s-au relaxat în Skyline Club de la etajul 10 al hotelului. După o tură de Bucureşti e minunat să il poţi privi ” de sus” şi la propriu şi la figurat. 🙂

cupola2_zps0rjzj9b8

Negocierea a avut rezultatul așteptat, am semnat un contract foarte important, care aduce multe avantaje de ambele părți. Pentru a sărbători, am organizat în ultima seară o petrecere foarte cochetă. Invitaţii s-au simţit perfect și chiar am legat prietenii.

Cel mai mult m-am apropiat de Directorul General al firmei partenere, o doamnă foarte fină şi elegantă. Era însărcinată în ultima lună şi venise special pentru acest eveniment corporate. Familia ei deținea firma şi pentru că urma să aibă o perioadă de  maternitate, a vrut să lase toate lucrurile terminate. Îmi povestea că își dorește să revină în București cu soțul şi copilaşul care avea să vină pe lume pentru că i-a plăcut foarte mult.

Stand de vorbă, a început să aibă contracții. Nu am crezut că sarcina ei a ajuns la final însă am chemat ambulanţa şi, două ore mai târziu, a devenit mama unei fetiţe de nota 10.

Petrecerea a continuat şi în acest spirit, iar colegii ei au făcut glume spunând că naşterea fetiţei este semn de bun augur pentru contractul proaspăt semnat. Așa şi este. Firmele colaborează foarte bine, iar eu cu doamna director ținem legătura. Ne-am vizitat de câteva ori și deși fetițele noastre sunt de vârste diferite, se pare că se plac.

Au fost niște zile frumoase din care am învățat multe lucruri şi m-am ales și cu prieteni de suflet!

Cu drag, Mămica Mariei.

Acest articol a fost scris pentru a participa la Proba nr.11 din cadrul Competiţiei Spring SuperBlog 2016.

Punctaj – 90 puncte

Ei… nu mai erau copii

Cu ochii plini de lacrimi, mâinile îngheţate de frig şi inima tremurând, a strâns-o în braţe. Ei erau suflete pereche şi simţeau asta în fiecare clipă petrecută împreună. Gândeau aceleaşi lucruri, simţeau la fel şi chiar le plăcea acelaşi anotimp. S-au cunoscut toamna când vântul scutura frunzele şi ploaia spăla lumea de păcate. Dar toamna lor îi despărţea acum…

Erau tineri… aproape nişte copii… dar aveau curaj să viseze. Se cunoşteau dintotdeauna şi făcuseră totul împreună. Nu… nu îşi doreau asta… dar aşa trebuia să fie.

s560x316_tinut_de_mana1_zpso8my0vnn Continue reading

Pe malurile Senei

Primele raze de soare îmi alintau genele prin draperia bordeaux şi un miros îmbietor de cafea proaspătă mă trezi în acea dimineaţă de martie. Am deschis ochii leneş şi alături, iubitul meu cu ceaşca aburindă, aștepta să işi primească zâmbetul de dimineaţă.

– Bună dimineaţa, raza mea de soare! Am o surpriză pentru tine… mi-a spus pisicos sărutându-mă şi trăgând mai aproape laptopul pe pat. Astăzi trebuie să îţi faci bagajul, pentru că în cinci ore trebuie să ajungem în aeroport! Plecăm în vacanță la Paris pentru următoarele 7 zile!

Am sărit din pat, mai mai să vărs cafeaua, toată un zâmbet şi o fericire. Nici nu ştiam cum să reacţionez… ce să spun… Am pus cafeaua pe noptieră şi m-am aruncat în braţele lui.

– Seriooooos? am strigat cât de tare am putut… Continue reading

Maşina mea cu aer… de vedetă

Tocuri cui și mers de felină. Eram tare mândră de mine când am coborât din scara blocului. Lăsam o dâră de parfum scump în urmă, pantofii roşii mi se potriveau perfect iar trench-ul alb parcă era turnat pe mine. Mă simțeam plină de energie iar părul meu lung şi brunet cu bucle grele adia în bătaia vântului.

Am scos cheile şi cu o finețe pe care doar femeile puternice o pot avea, am urcat în maşină. Mi-am aranjat puțin oglinda, mi-am privit genele seducătoare, machiajul impecabil şi am pornit. Continue reading

Nu te pune cu inginerul

Iarna asta, după prima lună de frig, mă împinse păcatul să îi spun Tăticului Mariei că e rece în casă, că mi se pare că termopanele nu izolează cum ar trebui şi că plătim căldura de ne ustură buzunarele. Deh… stăm la bloc şi nu avem centrală de apartament… nu că nu ne dorim… dar la noi în zonă mai trebuie să treacă nişte ani ca să ajungă alimentarea cu gaze naturale. Aşa că, suntem, cum s-ar zice, la mâna lu’ nenea RADET.

Atât i-a trebuit inginerului din el… A gândit-o cât a gândit-o şi a venit la mine cu o agendă.

“Dăm lucrare de control?” zic… zâmbindu-i pe sub ochelarii mei de şcolăriţă aşa… cu subînţeles… Continue reading