Autoînţărcare cu impuls şi sentimente contradictorii

2017_01_24_12_36_16_zpsc9qv5kkn

Mi-am dorit, aşa cum ştiţi, să nasc natural… din păcate nu a fost cum am vrut eu… La fel de mult mi-am dorit să alăptez… aici dorinţa mi s-a împlinit. După ce am născut, am pus-o pe Maria la sân şi ea a supt. Totul a fost atât de natural încât nici o clipă nu mi-am imaginat că ar putea fi altfel. Nu am făcut furia laptelui, nu am avut nici o altă problemă. Am alăptat şi atât. Ei, bine, au mai fost unele zile cu canalele galactofore blocate sau cu usturimi ale mameloanelor… dar au trecut.

Timp de 6 luni si 3 săptămâni, laptele matern a fost mic dejun, prânz, cină şi gustări pentru bebelina care creştea atât de frumos în braţele mele.

Continue reading

La mulţi ani, Copilă!

smartselectimage_2016-06-19-08-49-47_zpsvbfyz6cb

Copilă,

Te-am căutat şi te-am cerut multă vreme… te-am strigat şi te-am aşteptat dintotdeauna… Oare tu ne-ai ales pe noi? Sau te-am ales noi pe tine? Cine ştie… dar daca tu ne-ai ales, îţi mulţumim… şi dacă noi te-am ales… tot ţie îţi mulţumim

Să te fi desenat cu mâna noastră, şi nu ai fi fost perfectă aşa cum eşti…

Cu doi ani în urmă te-am simţit pentru prima dată în braţele noastre… şi, de atunci, fiecare îmbrăţişare a ta este o binecuvântare pentru noi.

Ne luminezi viaţa şi casa… ne umpli sufletele de bucurie şi împlinire… ne dai putere şi sens să trăim. Cuvintele tale sunt cele mai dulci… iar pupicul tău, dumnezeiesc…

Ne faci să simţim lucruri pe care nu le-am mai simţit vreodată… şi ne faci să iubim nepământesc…

Pentru tine, o lume a-m da peste cap dacă ar fi nevoie… şi ne-am lupta cu Cerul şi Pământul dacă te-ar nedreptăţi…

Copilă, TU, eşti Universul nostru!

La mulţi ani! Să creşti frumos! Să-ţi fie viaţa lină şi senină! Să-ţi fie drumul colorat şi vesel! Să întâlneşti oameni aleşi şi buni! Să nu cunoşti tristeţile! Iubirea să îţi fie tovarăşa! Să fii demnă şi curajoasă! Şi, de, vreodată, vei întâlni Greul, vom fi în urma ta, cu braţele întinse! Te vom primi şi alina mereu cu dragoste şi dăruire! 

Cu dragoste,

Mami şi Tati.

Cata iubire poate incapea intr-o inima?

avatar_zpsvcckp3d0

Voi stiti cata iubire poate sa incapa intr-o inima?

Ma surprind umplandu-ma de iubire pentru omuletul care ma ia de mana si ma duce intre jucarii sa ne jucam impreuna dupa ce, din punctul ei de vedere, am stat prea mult timp in bucatarie.
Ma surprind strangand-o in brate atat de tare ca ma sperii.
Ma surprind pupandu-i fiecare bucatica de carne…din carnea mea…
Ma surprind privind-o cand doarme…ma trezesc noaptea sa o privesc…si nu ma satur…
Ma surprind incercand sa tin minte fiecare grimasa a ei…fiecare zambet strengaresc si pur…fiecare chiot de bucurie…si nu ma satur…
Ma surprind intrebandu-ma ” Oare cum era viata noastra inainte de Ea?”
O iubesc cu toata fiinta mea si cu fiecare zi o iubesc mai mult…
Voi stiti cata iubire poate incapea intr-o inima?

Cu drag, Mamica Mariei.

Fericirea

Fericirea este in fiecare dintre noi. Si fiecare ne facem drumul in viata dupa cum ne pricepem mai bine. Acest drum este rezultatul actiunilor noastre. Este asumarea deciziilor. Si fiecare din noi avem cheia fericirii noastre.
Pentru noi fericirea familiei este primul punct din lista de prioritati. Si as vrea sa va spun in cateva cuvinte cum mentinem noi fericirea familiei.
In primul rand, inca de la inceputul relatiei noastre, am stabilit un fel de reguli pe care, mai mult sau mai putin, le-am respectat. Pe masura ce a trecut timpul, au aparut alte reguli mai mult tacite pe care am ajuns sa le respectam amandoi. Continue reading

Prefata

Povestea noastra e simpla…ne-am cunoscut in jungla bucuresteana dar prima noastra intalnire a fost pe malul marii sub lumina lunii pline. Era septembrie 2011 si imi amintesc de parca ar fi fost ieri. Ne-am mutat impreuna dupa doua saptamani pentru ca nu suportam sa stam departe unul de celalalt. Am simtit ca suntem suflete pereche si am hotarat sa ramanem impreuna.
Dupa doi ani am lasat Bucurestiul pentru a lua viata in piept impreuna in orasul nostru de suflet care ne-a primit bucuros.Nu ne gandeam la casatorie sau bunuri materiale pe care sa ni le dorim. In schimb, ne doream foarte mult un copil. Vorbeam despre “baietelul” pe care il vom avea si ne imaginam cu cata dragoste ne vom implini si vom deveni o familie. Visul nostru s-a implinit in septembrie 2013 cand am ramas insarcinata. Foarte devreme, cand mogaldeata care crestea in burtica avea doar 13 saptamani, am aflat ca “baietelul” pe care ni-l doream, este, de fapt, “fetita”.
Cele 9 luni de sarcina au fost usoare…fara greturi sau picioare umflate. Ma pot considera o rasfatata a vietii pentru ca am avut o sarcina aproape perfecta. Imi doream foarte mult sa nasc natural pentru ca asa consideram ca voi simti implinirea ca femeie.
Maria a venit pe lume intr-o dupa-amiaza calda de iunie 2014 la ora 13:35. Era pozitionata putin ciudat, cu capul dat pe spate, si astfel ca a venit pe lume prin cezariana. M-am simtit vinovata pentru ca nu am putut naste natural…dar despre asta va voi povesti intr-o postare separata. De atunci viata noastra a devenit interesanta si fiecare zi e o aventura…e o poveste despre copilarie…despre care va voi povesti in acest blog…cu suflet…din suflet…
Printesa are acum 1 an si 3 luni. Nu stim cand a trecut timpul dar stim ca aventura e pe cale sa devina si mai interesanta pentru ca fetita noastra creste si nu mai este mult pana cand va incepe sa “spuna lucruri trasnite”.
Sper sa fiti alaturi de noi in calatoria la care va invitam sa luati parte.
Va multumesc pentru vizita si va mai astept!
Mamica Mariei