De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore.

Duminică dimineaţă, a dat şi Radu primul semn că ar fi afectat de aceeaşi problemă. O gastroenterită îşi făcea de cap în trupurile lor mici.

Febră, frisoane, diaree, apatie, dureri de burtică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de picioare… toate astea în doi copii atât de mici.

Probioticele, pe lângă faptul că le ajuta flora, făceau virusul să reacţioneze şi o luam de la capăt.

Am fost surprinsă, şi nu chiar, de faptul că Radu a trecut mai uşor. Îl alăptez şi asta a contat atât de mult.

O zi – febră la 4 ore… o zi – febră la 6 ore… şi apoi, doar dureri de burtică şi scaune moi. Norocul Mariei a fost că ea oricum bea foarte multă apă şi nu s-a deshidratat…

În fine… Maria nu mai face febră de mai bine de 36 de ore… Radu nu mai face febră de 24 de ore… dar, după 4 zile, eu am îmbătrânit 10 ani şi am slăbit 2 kilograme.

20180320_171144_zpsramflufc_edit_1521575013462_zpsg6xwil6u

Radu dormea doar în braţe… Maria cerea şi ea…pentru că se simţea rău…

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Cum să îi alin pe amândoi? Cum să îi ţin în braţe pe amândoi şi să le iau durerea? Cum să mă împart între ei? Şi cum să aleg?

Am avut momente când m-am simţit neputincioasă în faţa unei boli care îmi chinuia copiii… m-am simţit vinovată… am simţit că nu vom reuşi să trecem peste… am plâns chiar dacă aş fi vrut să urlu.

Copiii mei nu au avut boli grave niciodată… nici ce au avut acum nu a fost de o gravitate mare… dar pentru mine a fost îngrozitor.

Vă respect… mereu am făcut-o… mamelor de copii cu nevoi speciale… Nu mamele cu mulţi copii sunt eroine… Mamele ai căror copii sunt altfel… acelea sunt mame eroine.

Suntem norocoşi că avem copiii cu toate la locul lor, cu minţi deschise, cu ochi ageri, cu picioare şi mâini sănătoase. Suntem norocoşi că ne putem bucura de ei.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ne-ai întărit şi ne-ai dat putere să trecem peste zilele acestea!

Advertisements

Energia mea – liderul energiei lor

Ştii sentimentul acela pe care îl ai atunci când intri într-o casă în care oamenii sunt mereu trişti sau certăreţi? Sau momentul acela în care ai un conflict cu partenerul sau cu cineva din casă şi atunci când intri pe uşă tensiunea e aproape palpabilă? Copiii sunt chiar mai senzitivi de atât. Ei simt cel mai mic semn de agitaţie al mamei.

Continue reading

Cum protejăm bebeluşii de căzăturile din pat

 

smartselectimage_2017-11-15-09-42-44-01_zpsuhankwybCopiii au o predispoziţie clară la căzăturile din pat, fotoliu sau canapea. Nu am auzit de vreun copil care să nu fi păţit asta măcar o dată în primele 12 luni de viaţă. Fac ce fac şi deodată sunt pe jos.

Maria a căzut prima dată pe la 7 luni. Stătea foarte bine în funduleţ singură şi o lăsasem cu încredere în fotoliu. În 3 secunde urletele ne invadaseră sufrageria. Deşi pusesem o pernă la baza fotoliului, pe jos, reuşise să cadă lângă ea, cu capul pe parchet.

Plângea, ţipa, se îneca şi suspina de răsuna pământul

Continue reading

Nas înfundat? Eu am găsit soluţia

img_2016-12-13_13-01-09_zpsaf8qjg8j
Acum ceva timp vă spuneam pe Facebook despre surpriza plăcută pe care un curier mi-a făcut-o într-o dimineaţă. Nici curierul şi nici expeditorul surprizei nu au idee cât de “la ţanc” ne-a nimerit :).
Maria a fost răcită… nu e ea bolnăvicioasă de fel… dar diferenţele de temperatură din ultimele săptămâni au dat bătăi de cap multor oameni. Cum Maria merge şi la grădiniţă, e mai predispusă la viroze aşa că, după ce a terminat cu răceala, a rămas cu mucii. Nicicum nu scăpam de ei. Foloseam batista bebeluşului, apă de mare, ser fiziologic, aerosoli, siropuri… dar, la culcare, abia putea respira.
Două vizite la medic, două scheme, diferite, desigur, de tratament. Tot aşteptam să vină nopţile acelea în care să nu mai fie nevoie să ne trezim din somn să tragem mucii iar Maria să respire liniştită.
Surpriza despre care vă vorbeam se numeşte Vapour Rub – Snuffle babe. V-am băgat în ceaţă, aşa-i? Pentru noi a venit la momentul la care chiar aveam nevoie de el. Este un decongestionant rapid şi uşor care are la bază uleiuri esenţiale de eucalipt, mentol şi cimbru.
Vaporii din aceste uleiuri ajută la decongestionarea rapidă a căilor respiratorii ale copilaşului. Este recomandat încă de la vârsta de 3 luni şi îl găsiţi atât online cât şi în farmacii iar preţul variază între 15.00 Ron şi 25.00 Ron.
Cum se utilizează: se masează puţin gel pe pieptul copilului. Atât de simplu. În completare, se poate pune în apropierea copilaşului un serveţel cu puţin gel. Şi această metodă funcţionează foarte bine. Eu am pus la capătul patului şi în doar câteva minute, Maria respira mai bine.
Într-o noapte m-am trezit pentru că am auzit că avea din nou nasul înfundat. Când o băgasem la somn, nu a mai fost nevoie sa pun Vapour Rub la capătul patului. Dar, peste noapte, a fost nevoie. Ca să o ajut cât mai repede să respire normal, am dat puţin gel pe mâna mea şi am ţinut-o în apropierea Mariei. A fost mai uşor să fac asta pentru că Maria se întorcea pe toate părţile iar eu puteam să mişc mâna în funcţie de poziţia ei. Foarte repede, Mariei i s-a desfundat nasul şi am dormit liniştiţi cu toţii până dimineaţă :).

Vă urez nopţi liniştite şi fără năsucuri înfundate! 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

img-20160629-wa0006_zpslehmwupf_edit_1473501923649_zps7uctuiob

Mami, când tu eşti la serviciu, mie îmi e dor de tine! Îmi lipsesc clipele în care mă ţii la pieptul tău şi mă mângâi. Mă gândesc la tine… Eu nu ştiu de câtă vreme eşti plecată sau cât timp mai e până când te întorci…  am doar 2 ani…

Mami, îmi place să stau cu Tati şi cu Buni şi cel mai mult îmi place la grădiniţă unde pictez şi colorez, mă joc, alerg… dar când trebuie să dorm, iau păturica mea, care miroase a tine, Mami, şi o ţin strâns lângă mine. Închid ochii şi simt cum mă iei în braţe, mămică scumpă! 

Îmi e dor de tine, Mami, atunci când nu eşti! Înţeleg că trebuie să pleci la serviciu, dar dorul îşi face loc în inimioara mea. Mă iau cu joaca şi mă liniştesc… dar gândul tot la tine îmi zboară.

Momentul preferat din zi e acela în care vii acasă… sau când vii să mă iei de la grădiniţă. Mă iei în braţe şi atunci, pentru mine, toată lumea dispare. Sunt doar eu şi cu tine, Mami! Atât de mult îmi place să mă aşez la pieptul tău. Îţi mângâi chipul care îmi este atât de drag. Ochii tăi care îmi lipsesc pe timpul zilei, mămico!

Iartă-mă că atunci când eşti în preajmă mă alint şi mă răsfăţ! Iartă-mi frustrările şi faptul că te cert atunci când ne vedem. Iartă-mă că nu mă comport frumos cu oamenii atunci când sunt la tine în braţe. Ştiu că te supăr… Dar sunt mică, Mami, şi îmi doresc, după atâtea ore în care nu sunt cu tine, să fii doar a mea! Să fim doar noi două… Restul lumii poate aştepta pentru că doar tu contezi pentru mine. 

Mami, tu eşti liniştea mea, alinarea mea, colţul meu de Rai. 

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

Asta îmi spune privirea, îmbrăţişarea şi pupăceala Mariei atunci când, după o zi de muncă sau o zi de grădiniţă, ne întâlnim.

De când am început serviciul, am observat o schimbare în comportamentul ei. Atunci când sunt acasă e mai alintată, mai plângăcioasă şi mai răsfăţată. Dacă e cu Tati sau cu Buni, se înţeleg de minune… fără nici un fel de scâncit sau alintat.

Apoi a început grădiniţa, Buni a plecat… iar Maria stă mult cu Tati atunci când nu e la gradiniţă iar eu sunt la serviciu. La grădiniţă adoarme singură, mănânca atunci când i se pune mâncarea şi nu face nazuri. Cu Tati, se dă singură pe tobogan şi e mai liniştită.

Uneori mă gândesc ca poate am greşit eu şi i-am dat prea multă importanţă şi de aceea e mai alintată când sunt în preajmă. Gândul acesta este generat de veşnicele replici gen “nu o ţine în braţe că se învaţă”.

Dar mi-am dat seamă că, de fapt, Mariei îi este dor de mine. Îi lipsesc atunci când este la grădiniţă, în nopţile în care muncesc şi ea doarme fără mine, în după amiezile în care ea vine de la grădiniţă iar eu spăl vasele sau gătesc. Dorul ei se transformă în frustrări şi uneori trecem prin tantrumuri generate de acestea.

Am învăţat să o înţeleg, să o ascult şi să o las să se descarce. Consider că e normal să reacţioneze aşa şi am fost lângă ea. I-am acceptat cearta şi mi-am asumat-o.

În aparenţe, Maria s-a adaptat perfect lipsei mele şi acceptă timpul petrecut fără mine. Dar în inima ei, dorul strânge supărări.

Dragi părinţi, copiii simt totul amplificat. Ei nu au noţiunea timpului sau a distanţei. Ei nu ştiu, încă, ce înseamnă 0 oră sau o zi. Pentru ei, totul se rezumă la timpul petrecut în compania altor persoane… la lipsa voastră. Voi sunteţi Universul lor întreg. Aşa că luaţi-i în braţe când asta îşi doresc. Opriţi-vă din orice faceţi şi dedicaţi-le timpul lor. Nu, nu se vor “învăţa”. Am mai spus-o şi altă dată… vor avea încredere în voi, vor creşte siguri pe ei,  vor şti că mereu se pot baza pe voi si vor fi curajoşi.

Cu drag, Mămica Mariei.

Primele 90 de minute la grădiniţă

Mă încearcă emoţii de tot felul… de bucurie şi îngrijorare… de neputinţă şi exaltare… toate împreună, în acelaşi timp…

Acum două luni, ne-am întâlnit la plimbare cu nişte cunoştinţe a căror băieţel abia a împlinit doi ani. Ne spuneau că vor să îl înscrie la o grădiniţă privată. Şi noi ne-am gândit la asta dar am tot amânat discuţia şi momentul. Acum două zile am luat marea hotărâre de a o înscrie pe Maria la grădiniţă.

Este un copil activ, explorator şi curios. Îi place să fie în preajma altor copii. Este destul de independentă şi deja plictisită de aceleaşi activităţi şi persoane în fiecare zi. Aşa că ieri dimineaţă, la ora 10.00 am ajuns la grădiniţă să vorbim cu directoarea.

Am ales o gradiniţă privată, după cum vă spuneam. Nu din snobism sau mai ştiu eu ce alte motive. Am ales astfel pentru că am considerat că poate oferi mai multe decât o grădiniţă de stat. Sunt sigură că şi cele de stat sunt foarte bune… noi, însă, am ales una privată.

Am luat-o pe Maria cu noi pentru că părerea ei în legătură cu grădiniţa este chiar mai importantă decât a noastră. De când am ajuns, doamnele, foarte draguţe, ne-am arătat sălile şi baia şi ne-au spus că, până când vine doamna directoare, putem să o ducem pe Maria la grupa copilaşilor cu vârsta sub 3 ani. Am descălţat-o în şoseţele şi am intrat în sală. Maria a exclamat “Oaaaaaaaau!”, lucru care a stârnit râsul nostru şi al doamnei educatoare. Am lăsat-o jos din braţe iar Maria şi-a spus numele. Are obiceiul să se prezinte atunci când întâlneşte o persoană nouă. (Sincer, nu ştiu de unde a preluat asta… noi nu am forţat-o niciodată să îşi spună numele. Pur şi simplu, aşa e ea 🙂 ) S-a acomodat imediat şi a început să exploreze întreaga încăpere, jucăriile şi copiii.

Cât timp ea s-a jucat, noi am stat de vorbă cu doamna directoare şi chiar am semnat contractul de înscriere. La plecare, abia am reuşit să o luam de acolo… era foarte încântată şi ar fi rămas.

Ajunşi acasă, Maria a adormit foarte repede dar s-a trezit de vreo 3 ori în două ore şi tot îmi spunea “pii” (copii). Probabil că gândul îi era tot la gradiniţă. 🙂

Înainte de vizită, i-am spus că vom merge la grădiniţă, unde vor fi mulţi copii cu care se va juca şi ea era atăt de încântată încât atunci când îi spuneam cuvântul, alerga spre uşă.

Suntem emoţionaţi pentru că puiul nostru îşi întinde, încet, dar sigur, aripile-i tinere. Va învăţa să zboare şi să fie liber. Iar noi va trebui să învăţăm cum să trăim fără ea în orele în care ea va fi la grădiniţă. 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Cum ne ferim de căldură?

altas-temperaturas_zpsmjcrmzkz

De două zile, vremea s-a mai răcit dar… canicula de zilele trecute ne-a dat mari bătăi de cap. Maria suportă cu greu căldura, la fel ca şi noi. Este mai nervoasă, şi, când se trezeşte după amiază, e năucită.

De preferat şi indicat este să nu ieşiţi afară la orele prânzului… adică între 12:00 şi 16:00. Dar, dacă aveţi o problemă urgentă de rezolvat şi trebuie să ieşiţi, trebuie să ţineţi cont de unele aspecte.

Cum ne ferim puiuţii de căldură?

1. Îmbrăcăminte lejeră şi deschisă la culoare! Aşa cum şi noi îmbrăcăm haine lejere, şi pe cei mai micuţi îi ajută acest tip de îmbrăcăminte. De preferat ar fi să le daţi haine din bumbac pentru că sunt fibre naturale şi absorb foarte bune transpiraţia.

2. Hidratare intensă! Apa trebuie să fie nelipsită! Atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici. Apa ajută organismul să îşi regleze temperatura… lucru foarte important în zilele caniculare. Maria bea foarte multa apa şi se trezeste şi noaptea şi cere apă pe lângă cele maxim două mese de lapte matern din timpul nopţii. Renunţase la mesele de noapte până să vină căldura.

3. Fructe proaspete! Maria nu e mare fan fructe… îi place, în schimb, foarte mult, sucul de fructe… mere, portocale, piersici, caise. Fructele proaspete îi oferă vitamine şi o răcoresc. De asemenea, îi mai place să bea iaurt răcoritor 🙂

4. Duşuri dese! Din cauza căldurii, corpul transpiră destul de mult iar transpiraţia crează disconfort. Nu vă sfiiţi să îi faceţi şi lui bebe 2 duşuri pe zi. Pe lângă răcorire, duşul e un bun prilej de distracţie. Veţi observa un copil mai relaxat dupa un duş pe timpul zilei.

Acestea au fost câteva sfaturi pentru a ţine piept caniculei. Dacă aveţi alte sugestii, vă invit să lăsaţi un comentariu 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Trusa de urgenţă pentru vacanţă

A venit vara … cu toţii mergem în concediu sau în vacanţă… cu copii sau fără, vara e perioada în care lăsăm casele şi locurile în care locuim şi fugim la mare sau la munte.

Indiferent dacă vacanţa durează 2 zile sau 2 săptămâni, indiferent dacă mergeţi doar la un grătar sau plănuiţi să faceţi un traseu montan, este bine să aveţi o trusă de urgenţă.

Iată ce conţine trusa noastră de urgenţă pentru vacanţă:

Continue reading

Copiii sunt Oameni!

Văd tot mai multe articole ale mamelor bloggeriţe sau ale mămicilor pe grupurile dedicate, despre nemulţumirea lor privind străinii băgători de seamă. Nu aş fi vrut să scriu şi eu un articol despre asta… dar mă văd forţată de împrejurări s-o fac.

Este, realmente, o frustrare a noastră, mamele… şi nu înţeleg de ce străinii nu îşi văd de treaba lor…

Dragi, stimaţi şi mai ales, băgăcioşi concetăţeni,

Continue reading

Primul cuvant

img-20160227-wa0012_zpsfskwmrnd_edit_1456753189458_zpsn4sj8rsq

Nu stiu daca toti parintii tin minte primul cuvant rostit de copilas. Nici parintii mei nu cred ca isi aduc aminte asta. Asa ca m-am gandit, pentru posteritate, sa spun lumii intregi…ca sa tineti minte toti 🙂 care este primul cuvant al Mariei. Si nu ma refer la Mama sau Tata pentru ca deja e experta cu ele. Ma refer la un cuvand pe care sa il rosteasca pentru prima data…

Maria a mai spus asa din cand in cand cate o vorba…mai mult impulsiv si fara sa repete apoi. Acum o saptamana a spus, victorioasa, PASTE…de alea de se fac cu sos, sau cu lapte, sau cu branza 🙂

Din acel moment nu aud altceva…raspunsul este Paste la orice intrebare 🙂

Am fost farte mandra de primul ei cuvant 🙂 Acum mai spune baie corect…e o fericita atunci cand pregatesc baia si striga cat o tin plamanii Baieeeee 🙂

In rest, cuvintele la ea sunt doar inceputuri de cuvinte…De exemplu, balon la ea este bao, paturica este pa, salut este saaaa, caciula este ca…si uneori urmata de o bolboroseala care imita intonatia mea pe toata rostirea cuvantului caciula.

Ma bucur foarte mult ca a trecut de Varsta lui Nu …sau, cel putin, in aparenta…Acum raspunde cu un DA  foarte dragut la intrebarile mele.

Merge mult mai bine, nu se mai impiedica si nu mai trebuie sa fiu umbra ei…se descurca foarte bine singura. Urca si coboara trepte mici fara prea mare efort si e foarte mandra de ea cand face asta. Este atenta atunci cand merge si ajunge in dreptul unei trepte.

A evoluat mult si de cand a implinit un an si opt luni parca dezvoltarea ei este din ce in ce mai accelerata 🙂

Acestea fiind spuse, va mai astept pe blogul meu…pentru ca maine incepe Super Blog Spring 2016 si voi incerca sa incant juriul cat mai bine posibil.

Daca va plac articolele mele, ma gasiti si pe Facebook unde va astept sa dati like si share.

Cu drag, Mamica Mariei.