Nas înfundat? Eu am găsit soluţia

img_2016-12-13_13-01-09_zpsaf8qjg8j
Acum ceva timp vă spuneam pe Facebook despre surpriza plăcută pe care un curier mi-a făcut-o într-o dimineaţă. Nici curierul şi nici expeditorul surprizei nu au idee cât de “la ţanc” ne-a nimerit :).
Maria a fost răcită… nu e ea bolnăvicioasă de fel… dar diferenţele de temperatură din ultimele săptămâni au dat bătăi de cap multor oameni. Cum Maria merge şi la grădiniţă, e mai predispusă la viroze aşa că, după ce a terminat cu răceala, a rămas cu mucii. Nicicum nu scăpam de ei. Foloseam batista bebeluşului, apă de mare, ser fiziologic, aerosoli, siropuri… dar, la culcare, abia putea respira.
Două vizite la medic, două scheme, diferite, desigur, de tratament. Tot aşteptam să vină nopţile acelea în care să nu mai fie nevoie să ne trezim din somn să tragem mucii iar Maria să respire liniştită.
Surpriza despre care vă vorbeam se numeşte Vapour Rub – Snuffle babe. V-am băgat în ceaţă, aşa-i? Pentru noi a venit la momentul la care chiar aveam nevoie de el. Este un decongestionant rapid şi uşor care are la bază uleiuri esenţiale de eucalipt, mentol şi cimbru.
Vaporii din aceste uleiuri ajută la decongestionarea rapidă a căilor respiratorii ale copilaşului. Este recomandat încă de la vârsta de 3 luni şi îl găsiţi atât online cât şi în farmacii iar preţul variază între 15.00 Ron şi 25.00 Ron.
Cum se utilizează: se masează puţin gel pe pieptul copilului. Atât de simplu. În completare, se poate pune în apropierea copilaşului un serveţel cu puţin gel. Şi această metodă funcţionează foarte bine. Eu am pus la capătul patului şi în doar câteva minute, Maria respira mai bine.
Într-o noapte m-am trezit pentru că am auzit că avea din nou nasul înfundat. Când o băgasem la somn, nu a mai fost nevoie sa pun Vapour Rub la capătul patului. Dar, peste noapte, a fost nevoie. Ca să o ajut cât mai repede să respire normal, am dat puţin gel pe mâna mea şi am ţinut-o în apropierea Mariei. A fost mai uşor să fac asta pentru că Maria se întorcea pe toate părţile iar eu puteam să mişc mâna în funcţie de poziţia ei. Foarte repede, Mariei i s-a desfundat nasul şi am dormit liniştiţi cu toţii până dimineaţă :).

Vă urez nopţi liniştite şi fără năsucuri înfundate! 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Advertisements

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

img-20160629-wa0006_zpslehmwupf_edit_1473501923649_zps7uctuiob

Mami, când tu eşti la serviciu, mie îmi e dor de tine! Îmi lipsesc clipele în care mă ţii la pieptul tău şi mă mângâi. Mă gândesc la tine… Eu nu ştiu de câtă vreme eşti plecată sau cât timp mai e până când te întorci…  am doar 2 ani…

Mami, îmi place să stau cu Tati şi cu Buni şi cel mai mult îmi place la grădiniţă unde pictez şi colorez, mă joc, alerg… dar când trebuie să dorm, iau păturica mea, care miroase a tine, Mami, şi o ţin strâns lângă mine. Închid ochii şi simt cum mă iei în braţe, mămică scumpă! 

Îmi e dor de tine, Mami, atunci când nu eşti! Înţeleg că trebuie să pleci la serviciu, dar dorul îşi face loc în inimioara mea. Mă iau cu joaca şi mă liniştesc… dar gândul tot la tine îmi zboară.

Momentul preferat din zi e acela în care vii acasă… sau când vii să mă iei de la grădiniţă. Mă iei în braţe şi atunci, pentru mine, toată lumea dispare. Sunt doar eu şi cu tine, Mami! Atât de mult îmi place să mă aşez la pieptul tău. Îţi mângâi chipul care îmi este atât de drag. Ochii tăi care îmi lipsesc pe timpul zilei, mămico!

Iartă-mă că atunci când eşti în preajmă mă alint şi mă răsfăţ! Iartă-mi frustrările şi faptul că te cert atunci când ne vedem. Iartă-mă că nu mă comport frumos cu oamenii atunci când sunt la tine în braţe. Ştiu că te supăr… Dar sunt mică, Mami, şi îmi doresc, după atâtea ore în care nu sunt cu tine, să fii doar a mea! Să fim doar noi două… Restul lumii poate aştepta pentru că doar tu contezi pentru mine. 

Mami, tu eşti liniştea mea, alinarea mea, colţul meu de Rai. 

Mami, doar lângă tine pot fi eu!

Asta îmi spune privirea, îmbrăţişarea şi pupăceala Mariei atunci când, după o zi de muncă sau o zi de grădiniţă, ne întâlnim.

De când am început serviciul, am observat o schimbare în comportamentul ei. Atunci când sunt acasă e mai alintată, mai plângăcioasă şi mai răsfăţată. Dacă e cu Tati sau cu Buni, se înţeleg de minune… fără nici un fel de scâncit sau alintat.

Apoi a început grădiniţa, Buni a plecat… iar Maria stă mult cu Tati atunci când nu e la gradiniţă iar eu sunt la serviciu. La grădiniţă adoarme singură, mănânca atunci când i se pune mâncarea şi nu face nazuri. Cu Tati, se dă singură pe tobogan şi e mai liniştită.

Uneori mă gândesc ca poate am greşit eu şi i-am dat prea multă importanţă şi de aceea e mai alintată când sunt în preajmă. Gândul acesta este generat de veşnicele replici gen “nu o ţine în braţe că se învaţă”.

Dar mi-am dat seamă că, de fapt, Mariei îi este dor de mine. Îi lipsesc atunci când este la grădiniţă, în nopţile în care muncesc şi ea doarme fără mine, în după amiezile în care ea vine de la grădiniţă iar eu spăl vasele sau gătesc. Dorul ei se transformă în frustrări şi uneori trecem prin tantrumuri generate de acestea.

Am învăţat să o înţeleg, să o ascult şi să o las să se descarce. Consider că e normal să reacţioneze aşa şi am fost lângă ea. I-am acceptat cearta şi mi-am asumat-o.

În aparenţe, Maria s-a adaptat perfect lipsei mele şi acceptă timpul petrecut fără mine. Dar în inima ei, dorul strânge supărări.

Dragi părinţi, copiii simt totul amplificat. Ei nu au noţiunea timpului sau a distanţei. Ei nu ştiu, încă, ce înseamnă 0 oră sau o zi. Pentru ei, totul se rezumă la timpul petrecut în compania altor persoane… la lipsa voastră. Voi sunteţi Universul lor întreg. Aşa că luaţi-i în braţe când asta îşi doresc. Opriţi-vă din orice faceţi şi dedicaţi-le timpul lor. Nu, nu se vor “învăţa”. Am mai spus-o şi altă dată… vor avea încredere în voi, vor creşte siguri pe ei,  vor şti că mereu se pot baza pe voi si vor fi curajoşi.

Cu drag, Mămica Mariei.

Primele 90 de minute la grădiniţă

Mă încearcă emoţii de tot felul… de bucurie şi îngrijorare… de neputinţă şi exaltare… toate împreună, în acelaşi timp…

Acum două luni, ne-am întâlnit la plimbare cu nişte cunoştinţe a căror băieţel abia a împlinit doi ani. Ne spuneau că vor să îl înscrie la o grădiniţă privată. Şi noi ne-am gândit la asta dar am tot amânat discuţia şi momentul. Acum două zile am luat marea hotărâre de a o înscrie pe Maria la grădiniţă.

Este un copil activ, explorator şi curios. Îi place să fie în preajma altor copii. Este destul de independentă şi deja plictisită de aceleaşi activităţi şi persoane în fiecare zi. Aşa că ieri dimineaţă, la ora 10.00 am ajuns la grădiniţă să vorbim cu directoarea.

Am ales o gradiniţă privată, după cum vă spuneam. Nu din snobism sau mai ştiu eu ce alte motive. Am ales astfel pentru că am considerat că poate oferi mai multe decât o grădiniţă de stat. Sunt sigură că şi cele de stat sunt foarte bune… noi, însă, am ales una privată.

Am luat-o pe Maria cu noi pentru că părerea ei în legătură cu grădiniţa este chiar mai importantă decât a noastră. De când am ajuns, doamnele, foarte draguţe, ne-am arătat sălile şi baia şi ne-au spus că, până când vine doamna directoare, putem să o ducem pe Maria la grupa copilaşilor cu vârsta sub 3 ani. Am descălţat-o în şoseţele şi am intrat în sală. Maria a exclamat “Oaaaaaaaau!”, lucru care a stârnit râsul nostru şi al doamnei educatoare. Am lăsat-o jos din braţe iar Maria şi-a spus numele. Are obiceiul să se prezinte atunci când întâlneşte o persoană nouă. (Sincer, nu ştiu de unde a preluat asta… noi nu am forţat-o niciodată să îşi spună numele. Pur şi simplu, aşa e ea 🙂 ) S-a acomodat imediat şi a început să exploreze întreaga încăpere, jucăriile şi copiii.

Cât timp ea s-a jucat, noi am stat de vorbă cu doamna directoare şi chiar am semnat contractul de înscriere. La plecare, abia am reuşit să o luam de acolo… era foarte încântată şi ar fi rămas.

Ajunşi acasă, Maria a adormit foarte repede dar s-a trezit de vreo 3 ori în două ore şi tot îmi spunea “pii” (copii). Probabil că gândul îi era tot la gradiniţă. 🙂

Înainte de vizită, i-am spus că vom merge la grădiniţă, unde vor fi mulţi copii cu care se va juca şi ea era atăt de încântată încât atunci când îi spuneam cuvântul, alerga spre uşă.

Suntem emoţionaţi pentru că puiul nostru îşi întinde, încet, dar sigur, aripile-i tinere. Va învăţa să zboare şi să fie liber. Iar noi va trebui să învăţăm cum să trăim fără ea în orele în care ea va fi la grădiniţă. 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Cum ne ferim de căldură?

altas-temperaturas_zpsmjcrmzkz

De două zile, vremea s-a mai răcit dar… canicula de zilele trecute ne-a dat mari bătăi de cap. Maria suportă cu greu căldura, la fel ca şi noi. Este mai nervoasă, şi, când se trezeşte după amiază, e năucită.

De preferat şi indicat este să nu ieşiţi afară la orele prânzului… adică între 12:00 şi 16:00. Dar, dacă aveţi o problemă urgentă de rezolvat şi trebuie să ieşiţi, trebuie să ţineţi cont de unele aspecte.

Cum ne ferim puiuţii de căldură?

1. Îmbrăcăminte lejeră şi deschisă la culoare! Aşa cum şi noi îmbrăcăm haine lejere, şi pe cei mai micuţi îi ajută acest tip de îmbrăcăminte. De preferat ar fi să le daţi haine din bumbac pentru că sunt fibre naturale şi absorb foarte bune transpiraţia.

2. Hidratare intensă! Apa trebuie să fie nelipsită! Atât pentru cei mari cât şi pentru cei mici. Apa ajută organismul să îşi regleze temperatura… lucru foarte important în zilele caniculare. Maria bea foarte multa apa şi se trezeste şi noaptea şi cere apă pe lângă cele maxim două mese de lapte matern din timpul nopţii. Renunţase la mesele de noapte până să vină căldura.

3. Fructe proaspete! Maria nu e mare fan fructe… îi place, în schimb, foarte mult, sucul de fructe… mere, portocale, piersici, caise. Fructele proaspete îi oferă vitamine şi o răcoresc. De asemenea, îi mai place să bea iaurt răcoritor 🙂

4. Duşuri dese! Din cauza căldurii, corpul transpiră destul de mult iar transpiraţia crează disconfort. Nu vă sfiiţi să îi faceţi şi lui bebe 2 duşuri pe zi. Pe lângă răcorire, duşul e un bun prilej de distracţie. Veţi observa un copil mai relaxat dupa un duş pe timpul zilei.

Acestea au fost câteva sfaturi pentru a ţine piept caniculei. Dacă aveţi alte sugestii, vă invit să lăsaţi un comentariu 🙂

Cu drag, Mămica Mariei.

Trusa de urgenţă pentru vacanţă

A venit vara … cu toţii mergem în concediu sau în vacanţă… cu copii sau fără, vara e perioada în care lăsăm casele şi locurile în care locuim şi fugim la mare sau la munte.

Indiferent dacă vacanţa durează 2 zile sau 2 săptămâni, indiferent dacă mergeţi doar la un grătar sau plănuiţi să faceţi un traseu montan, este bine să aveţi o trusă de urgenţă.

Iată ce conţine trusa noastră de urgenţă pentru vacanţă:

Continue reading

Copiii sunt Oameni!

Văd tot mai multe articole ale mamelor bloggeriţe sau ale mămicilor pe grupurile dedicate, despre nemulţumirea lor privind străinii băgători de seamă. Nu aş fi vrut să scriu şi eu un articol despre asta… dar mă văd forţată de împrejurări s-o fac.

Este, realmente, o frustrare a noastră, mamele… şi nu înţeleg de ce străinii nu îşi văd de treaba lor…

Dragi, stimaţi şi mai ales, băgăcioşi concetăţeni,

Continue reading

Primul cuvant

img-20160227-wa0012_zpsfskwmrnd_edit_1456753189458_zpsn4sj8rsq

Nu stiu daca toti parintii tin minte primul cuvant rostit de copilas. Nici parintii mei nu cred ca isi aduc aminte asta. Asa ca m-am gandit, pentru posteritate, sa spun lumii intregi…ca sa tineti minte toti 🙂 care este primul cuvant al Mariei. Si nu ma refer la Mama sau Tata pentru ca deja e experta cu ele. Ma refer la un cuvand pe care sa il rosteasca pentru prima data…

Maria a mai spus asa din cand in cand cate o vorba…mai mult impulsiv si fara sa repete apoi. Acum o saptamana a spus, victorioasa, PASTE…de alea de se fac cu sos, sau cu lapte, sau cu branza 🙂

Din acel moment nu aud altceva…raspunsul este Paste la orice intrebare 🙂

Am fost farte mandra de primul ei cuvant 🙂 Acum mai spune baie corect…e o fericita atunci cand pregatesc baia si striga cat o tin plamanii Baieeeee 🙂

In rest, cuvintele la ea sunt doar inceputuri de cuvinte…De exemplu, balon la ea este bao, paturica este pa, salut este saaaa, caciula este ca…si uneori urmata de o bolboroseala care imita intonatia mea pe toata rostirea cuvantului caciula.

Ma bucur foarte mult ca a trecut de Varsta lui Nu …sau, cel putin, in aparenta…Acum raspunde cu un DA  foarte dragut la intrebarile mele.

Merge mult mai bine, nu se mai impiedica si nu mai trebuie sa fiu umbra ei…se descurca foarte bine singura. Urca si coboara trepte mici fara prea mare efort si e foarte mandra de ea cand face asta. Este atenta atunci cand merge si ajunge in dreptul unei trepte.

A evoluat mult si de cand a implinit un an si opt luni parca dezvoltarea ei este din ce in ce mai accelerata 🙂

Acestea fiind spuse, va mai astept pe blogul meu…pentru ca maine incepe Super Blog Spring 2016 si voi incerca sa incant juriul cat mai bine posibil.

Daca va plac articolele mele, ma gasiti si pe Facebook unde va astept sa dati like si share.

Cu drag, Mamica Mariei.

Exista viata dupa nasterea copilului

3901-happy-family-beach-sunset

Treaba asta cu parinteala e tare complicata. Ma gandeam acum cateva zile, cum eram noi, ca si pereche, ca si cuplu, inainte de a primi marea veste. Pai…cum eram? Eram doi tineri tare plimbareti. In primul week-end al relatiei noastre am plecat, de nebuni, la Sibiu. Apoi in fiecare week-end ne gaseam drumuri…ba Miercurea-Ciuc, Brasov, Constanta…erau zile cand chiar ne saturam de rucsac si de tren si ramaneam in Bucuresti sa ii vedem minunile. Ne plimbam cu orele prin oras si ne relaxam la o cafea buna in cafeneaua preferata. Continue reading

10 lucruri de care sa tii cont daca iesi la restaurant cu bebe

5-greseli-de-eticheta-pe-care-le-poti-face-la-restaurant-fara-sa-iti-dai-seama_1_size1_zps6gb86p0y

Acum cateva seri am iesit la restaurant cu familia surorii mele. M-am pregatit pentru situatiile in care Maria nu voia sa manance, sau voia doar sa stea printre oameni si printre mese. Singura fiind, eram pregatita sa sar in primul taxi si sa fug acasa daca lucrurile nu ar fi fost linistite.

Asa ca, increzatoare ca voi ramane calma, si dupa ce i-am explicat Mariei ca trebuie sa fie cuminte si sa nu se indeparteze de mami, am plecat.

Maria s-a comportat exemplar, lucru de care sunt tare mandra. Nu a plans, nu a facut nici o criza de nervi si nici mofturi. Dupa aceasta experienta, am hotarat sa va ajut si pe voi, pentru ca iesirile voastre la restaurant sa fie cat mai placute. Trebuie sa tii cont ca ce va spun eu aici se aplica parintilor cu copii de peste 1 an si 4 luni, care merge singur.

10 lucruri de care sa tii cont daca iesi la restaurant cu bebe:

  1. Rabdare – trebuie sa fiti pregatiti, atat mami cat si tati, pentru situatiile pe care le veti intampina. Copilul va vrea sa cunoasca zona, sa alerge printre mese, sa observe totul in jur. Va trebuie rabdare pentru a sta mereu in umbra lui fara a-l scapa din ochi nici macar o clipa.
  2. Atentie – cand am ajuns la restaurant, masa era amplasata langa o balustrada, la etajul 1. Daca nu as fi fost atenta, Maria ar fi putut foarte usor sa cada printre pilonii balustradei, de la o inaltime de 2-3 metri. Asa ca va recomand sa sporiti atentia pentru ca nu aveti de unde sa stiti ce pericole pot aparea.
  3. Planul B – intotdeauna trebuie sa aveti un plan de rezerva. Cand epuizati toate solutiile de distragere a copilului, trebuie sa luati in calcul posibilitatea de a refuza sa mancati sau sa va beti cafeaua, si sa plecati. Cu masina, taxiul, autobuzul sau orice alt mijloc de transport sau, chiar pe jos daca puteti asta.
  4. Jucarii – luati cu voi o geanta in care sa aveti jucarii mici, plusuri sau, cum am avut noi, un pachet cu carti de joc cu diferite desene – eu am avut cu animale. In general, restaurantele au scaune de masa pentru copii si a stat acolo uitandu-se si identificand animalele.
  5. Hainele – asta este pentru parinti…daca este un copilas alaptat, ai in vedere ca bluza pe care o porti sa iti permita alaptarea puiului. Iar pentru copilas, ar fi util sa ai in geanta un body, bluzita, pantaloni, sosetele. Nu stii cand se murdareste sau varsa apa pe el 🙂
  6. Biberon – cu apa pentru copilasii care beau apa sau sa aveti necesarul pentru a-i pregati laptele ( lapte praf si apa plata pe care o folositi pentru preparare)
  7. Scutece – niciodata nu poti sti cand e nevoie sa schimbi scutecul bebelusului. Asa ca este de preferat ca in geanta sa aveti servetele umede, scutece de unica folosinta, servetele uscate si un scutec de finet. Baile, in principiu, au masuta de schimbat bebelusul asa ca va fi mai usor.
  8. Mancare – nu dati copilului sa manance inainte de a pleca de acasa decat daca chiar cere asta. Puteti avea mancare speciala pentru bebelusi in borcanel sau sa comandati mancare potrivita varstei lui si nivelului lui de diversificare.
  9. Libertate – permiteti copilului sa danseze, sa alerge si sa exploreze. Veti vedea ca va fi mai linistit si mai cooperant decat daca ii interziceti lucruri sau daca il fortati sa stea intr-un loc. Copiii au energie si vor sa descopere noul perimetru, si nu veti reusi sa il faceti sa nu se miste de la masa. Numarati impreuna scaune, flori din tabloruri, farfurii, oameni, orice va trece prin minte. Explicati-i foecare coltisor de care este interesat. Lasati-l sa se aseze pe diferite scaune sau la diferite mese. Veti fi sursprinsi cat de frumos veti coopera.
  10. Socializare – multi oameni din restaurant ii vor da atentie copilului. Lasati-l sa raspunda politeturilor, sa salute, sa spuna Pa-Pa sau sa faca prezentarile. Maria, atunci cand era bagata in seama, spunea tuturor, aratand spre mine, Mama. Era felul ei de a comunica si de a se lauda ca este acolo cu mama. Daca in jur sunt si alti copii, lasati-i sa socializeze, sa danseze, sa se ia in brate. Orice le face lor placere. Dar nu ii fortati sa dea atentie oamenilor din jur sau sa pupe nu-stiu-ce copilas. Copilul va deveni reticent si, din nou, necooperant.

Sper ca va sunt de folos sfaturile pe care le-ati gasit in acest articol. Daca v-a placut, distribuiti-l 🙂 Va multumesc!

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: www.foodstory.stirileprotv.ro

Varsta lui NU

6887236_nunu-

De curand am aflat si eu de aceasta perioada pe care o experimenteaza bebelusii si nu numai. Dupa cum v-am mai spus, primesc raspusuri atunci cand o intreb pe Maria daca vrea un anume lucru. Dupa cateva zile de raspunsuri, atat pozitive cat si negative, am observat ca Maria a inceput sa spuna mai mereu NU. Nu m-am panicat pentru ca mi s-a parut amuzant. Am inceput sa ma documentez. Nu pentru ca am considerat ca e ceva in neregula cu ea, ci pentru ca, o alta mamica, mi-a spus ca, din cunostintele ei, copiii trec prin “varsta lui NU”.

Ce este, de fapt, varsta lui NU?

Ca parinti, incercam sa ne intelegem copiii. Nu ne mai comportam sau, zic eu, mare parte din parintii de astazi nu se mai comporta cu copiii lor ca acum 20 de ani cand cuvantul parintelui era litera de lege. Nu spun ca acum copiii ni se urca in cap…spun doar ca, pe atunci, nimeni nu ne asculta, nu ne cerea parerea si nu comunica. Varsta lui NU este perioada prin care trece bebelusul intre 18-24 de luni, copilul intre 8-9 ani si adolescentul intre 15-16 ani. Nu stiu cum e cu un copil in aceasta “faza” la varsta de 8-9 ani … doar ce imi amintesc din copilaria mea. Dar va pot povesti despre Varsta lui NU la un copil de 19 luni 🙂

Aceasta “faza” apare deoarece copilul simte nevoia sa se exprime. Asa cum in primele luni de viata, comunicarea se facea prin plans, si aceasta perioada are cauzele ei. Dupa ce copilul incepe sa mearga singur, incepe sa aiba, din partea parintilor, tot felul de restrictii. “Nu ai voie la priza” “nu te juca cu foarfeca” “nu deschide dulapul din baie” si tot asa. Si atunci, el isi cere independenta :)Nu stie sa se exprime in cuvinte sau propozitii si astfel, il foloseste pe NU, pentru ca deja s-a prins ce inseamna, si, il intoarce impotriva parintelui.

Nu este o razbunare a copilului…pentru ca la varsta lui nu e capabil de razbunare…el doar isi descopera individualitatea si independenta. Simte ca detine controlul asupra a ceea ce vrea sa faca.

Ce-i de facut?

Pai…mai nimic 🙂 In regula…nu e chiar asa…

In primul rand, ca parinti, trebuie sa intelegem aceasta nevoie de independenta a copilului. Trebuie sa ii dam libertate…sa invete sa aleaga… iar faptul ca ii intelegem aceasta nevoie nu va face altceva decat sa ii dea incredere copilului. Increderea ca Mami si Tati sunt alaturi de el si il indruma, iar el va trebui sa ia cele mai bune decizii. Poate ca e devreme sa vorbim despre asa ceva la un copil de 19 luni…dar eu cred ca nu e chiar devreme. Vreau ca Maria sa aiba incredere in mine si, mai ales, sa aiba incredere in ea.

Cand, la 1 an si 7 luni, atunci cand il intrebati “Mergem acasa?”, copilul raspunde NU, zambiti-i si spuneti-i doar “Bine”. Apoi asteaptati…Nu il angrenati in jocuri sau alte activitati. Veti ramane surprinsi de decizia copilului vostru. Foarte putin timp va trece – intre 30 de secunde si cateva minute – pana cand copilul va va aduce incaltarile, sau fularul sau va va lua de mana si va va conduce catre usa de la intrare. Atunci veti intelege ca al vostru copil a luat decizia de a merge acasa. Nu va spun teorii si in nici un caz nu citez sau plagiez din carti de psihologie infantila…mie mi s-a intamplat acum cateva seri. Am intrebat-o pe Maria, fiind la sora mea in vizita, daca mergem acasa, si mi-a raspuns NU. Dupa 2 minute a venit cu fularul in jurul gatului…ea a decis 🙂

Stiu ca sunt parinti care ar spune ca e prea mare libertatea pe care imi doresc sa o dau copilului. Si o sa ii contrazic. Pentru ca nu e ca si cum las copilul sa decida daca fac un credit la banca sau nu. Este vorba doar despre o plecare catre casa. Nu o voi lasa sa decida daca sa se atinga de oala cu ciorba proaspat fiarta de pe aragaz. Dar o voi lasa sa decida daca mananca ciorba sau felul II la pranz.

E bine sa lasam copiii sa decida lucruri care, pentru noi, pot parea neinsemnate. Pentru ei este posibil sa insemne o piatra de temelie in dezvoltarea personalitatii, independentei si individualitatii lor.

Dragi parinti, lasati copiii sa aleaga! Lasati-i sa devina oameni liberi, plini de incredere si siguri pe deciziile lor. Lasati-i sa creasca si sa zboare cat de sus!

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: www.fotohime.flog.pl