Pe drumuri, după un an şi jumătate

După un an şi jumătate, iată-ne, din nou, singuri. Mă refer la faptul că Tati este plecat pe mare pentru următoarele două luni… iar noi… ne-am făcut bagajele şi am părăsit Constanţa.

54a28879-5750-4885-9847-4d98a849fe16_zpsr2havmao

Acum un an şi jumătate vă scriam Cum să fii mamă singură… acum nu mă mai tem… acum nu mai sufăr şi acum nu mai plâng… Acum sunt resemnată cumva şi încerc cu toată forţa să fiu calmă.

Continue reading

Advertisements

Când virtualul devine real

textgram_1473789146_zpsy8ul9wka

Keep Calm and Meet Bloggers 🙂

De aproape un an, de când am scris prima postare, m-am tot întrebat la ce folosesc BlogMeeting-urile. De ce se întâlnesc oamenii ăştia care scriu păreri, impresii, sentimente, experienţe în online? Fiecare e diferit, fiecare scrie diferit şi despre subiecte diferite… deci, de ce se întâlnesc? În afară de BLOG, ce au în comun?

Ieri, răspunzând la invitaţia de a participa la deschiderea oficială a cafenelei 5togo Constanta, am întâlnit alţi bloggeri.

Continue reading

Totul e bine când se termină cu bine!

Doar o mamă poate înţelege zbuciumul meu din ultimele 24 de ore… m-am trezit, sâmbătă noapte, la ora 03.20, lângă o Marie febrilă. Am păzit-o şi am onservat cum febra ei apare şi dispare la interval de maxim o oră. Nu am intrat în panică pentru că eram acolo cu ea… o simţeam şi ştiam exact cum se prezintă. 

Ieri, a fost mofturoasă, a mâncat destul de puţin, cum face de vreo săptămână… dar am ieşit puţin afară şi asta i-a făcut bine. Febra a scăzut şi a crescut după bunul plac… iar Maria a refuzat cu vehemenţă antitermicul. Temperatura a fost de cel mult 39°… 

Dar a venit seara… iar eu am plecat la muncă, în tura de noapte… de fapt, când scriu acest articol,  este ora 02.17 minute dimineaţa. Mă simt rău… tremur, îmi vine să plâng… mă gândesc..  Deşi e cu Tati şi cu Buni, faptul că nu sunt acolo mă omoară.

Mi-a scris Buni că Maria are picioarele reci şi că a revenit febra… de data asta destul de hotărâtă… 39,2°. Urăsc să se întâmple asta… dar sunt fericită că există căi de comunicare cu cei care ramân acasă. Şi mai am un noroc… Buni mă înţelege şi mă ţine mereu la curent cu ceea ce fac ele toata ziua sau noaptea acasă. 

E foarte greu să nu fii lângă puiul tău atunci când face febră sau nu se simte bine. Îţi faci gânduri şi simţi cum ai pleca şi ai lăsa totul baltă, doar pentru a fi acolo, lângă el. M-am luptat cu mine… cu lacrimile ce au stat toată noaptea să rupă poarta ochilor… Din fericire acum, la ora 6 dimineata, puiul meu nu mai are febră. Buni a urmat indicaţiile mele şi s-a descurcat perfect… iar puiul meu a dormit în linişte…

Totul e bine când se termină cu bine 🙂

Rufe proaspete şi curate

Acum două zile am fost la Auchan şi am mai cumpărat cele trebuincioase în casă. Printre ele şi detergent de rufe... Îmi place ca atunci când scot rufele din maşina de spălat să miroasă a curat şi a proaspăt. Nu mai vorbim de faptul că tuturor ne plac hainele care strălucesc de curăţenie.

Am încercat tot felul de detergenţi. Uneori, cumpăram ceva mai ieftin şi care să dureze mai mult. Alteori, cumpăram ceva mai scump tocmai pentru că îmi era dor să vă rufele perfecte. La un moment dat, am hotărât să nu mai fac rabat la calitate.

20160809_173132_zpscpozejen_edit_1470753990592_zpshv7tqgcl

Singurul detergent de rufe care mă mulţumeşte, este Ariel. Îmi place totul la el… de la miros la felul în care curăţă. La început am folosit Ariel pudră… deoarece nu erau încă apăruţi detergenţii lichizi. Apoi am trecut la Ariel lichid. Îmi place şi acum… în mod deosebit varianta Sensitive.

În ultima vreme prefer Ariel 3 in 1 Pods Alpine. Sunt uşor de dozat, şi sincer, eu scap de orice grijă. Ştiu exact câte spălări mai am şi nu există şanse să mă trezesc într-o zi de curăţenie că am trei maşini de rufe şi trebuie să împart, cumva, ultimele măsuri de detergent pudră sau lichid în aşa fel încât să pot spăla toate rufele. Pur şi simplu arunc în maşina de spălat capsula de detergent, pun rufele şi… aia e… câteodată îmi place să fac asta dansând… exact ca în reclamă.

This slideshow requires JavaScript.

E o încântare să întind rufele, să simt prospeţimea lor şi să văd cum strălucesc de curăţenie.

Voi ce detergent de rufe folosiţi?

Cu drag, Mămica Mariei.

The Donut Library

img-20160801-wa0002_zps8aww36eo_edit_1470315940938_zps8xt51dwo

Nu ştiu pe cineva căruia să nu îi placă gogoşile… şi nici nu cred că este cineva care să nu fi poftit la renumitele Donuts pe care le tot înfulecă poliţiştii americani în filme.

img-20160801-wa0008_zpsjz6utcxn_edit_1470315828238_zpsyfugzmnq

De curând, am citit pe Facebook despre o gogoşerie proaspăt inaugurată în Constanţa care promitea să satisfacă curiozitatea noastră de Donuts. Am salivat şi am poftit vreo două săptămâni… dacă nu mai bine… dar am ajuns acolo până la urmă. Şi, ştiţi ceva? A meritat să aştept…

The Donuts Library… m-am gândit să vă spun şi vouă despre ei. Am cumpărat gogoşi cu glazură şi umplutură şi un frappe delicios la care am primit o mini-donut delicioasă. Mi-am lins degetele la propriu… noi le-am luat la pachet… dar dacă alegeţi să le savuraţi acolo, tot ei vă pun la dispoziţie şi o bibliotecă cu cărţi pentru ca relaxarea voastră să fie completă.

Când viaţa e amară, ia o gogoaşă!

Cu drag, Mămica Mariei.

Să treacă timpul…

Sunt câteva zile de când parcă nu reuşesc să mă adun. Nu s-a întâmplat nimic… doar că am aşa o stare ciudată de parcă aş vrea să treacă timpul mai repede… e de explicat cumva, ţinând cont că Tăticul Mariei se va întoarce curând acasă 🙂

Ce am mai făcut în ultima vreme… ne-am înscris în diferite competiţii şi concursuri cu blogul, am fost la serviciu, la plajă, la plimbări şi Maria vorbeşte din ce în ce mai bine. Unde mai pui că e pasionată de prinţese şi balet 🙂 e normal pentru că este fetiţă… şi e adorabilă 🙂

E foarte iubăreaţă şi nu de puţine ori vine să mă ia în braţe şi să mă pupe. Iar eu mă topesc când face asta 🙂

Cam atât vă scriu astăzi… sper să treacă mai repede timpul şi să îmi revin… mă tot gândesc să mai dau drumul la un blog cu o temă generală dar încă am temeri… simt că am mai multe de oferit… dar imi este frică să nu dezamăgesc…

Cu drag, Mămica Mariei.

A trecut ceva vreme…..

A fi mămică, pe lângă satisfacţia creşterii, educării şi îngrijirii puiului, apar şi momente de renunţare. Să vă povestesc pe larg…

Nu am fost niciodată o fashion-istă. Ca să îmi cumpăr haine sau încălţăminte, trebuie să fie dragoste la prima vedere între mine şi articolul respectiv. Trebuie să îmi sară în ochi şi să îmi atingă sufletul instantaneu. Rar se întâmplă asta şi de cele mai multe ori sesiunile de shopping se transformă în plimbări. După ce am rămas însărcinată, nu mi-am mai cumpărat haine pentru că m-am gândit că după naştere voi slăbi şi voi rămâne cu ele “pe stoc”. Când a apărut Maria, m-am concentrat numai asupra ei şi am renunţat la mine. Mama, sora, mătuşa… toate mi-au cadorisit haine şi încălţăminte… probabil pentru că au văzut că eu nu am timp şi chef pentru cumpărături.

Să nu faceţi ca mine… pentru că nu e bine… 🙂

Ieri, am hotărât că am nevoie de teneşi. La servici nu mă pot duce cu aceleaşi încălţări cu care o scot pe Tina la plimbare. M-am decis la teneşi pentru că am nevoie de încălţări comode… stau cu ei în picioare între 12 şi 14 ore… aşa că trebuie să rezist.

Am fost la Deichman cu gândul la o pereche simplă de teneşi comozi… şi, cautând, m-am gândit că poate ar fi bine să trag cu ochiul şi pe la sandale… de fapt… a fost ideea mamei 🙂 La sandale… m-am îndrăgostit… sunt innebunită după cele cu talpă ortopedică iar astăzi, am plecat acasă cu o superbă pereche, din piele, care se potriveşte perfect pentru vara aceasta.

aviary-image-1464640338184_zpsqfr7zpi6

După ce mi-am liniştit inima din îndrăgosteală, am luat şi o pereche de teneşi, fără şireturi. Mi-au plăcut foarte mult şi mi s-au părut interesanţi.

aviary-image-1464640541391_zpsc2awj2tj

Voi ce achiziţii vestimentare aţi făcut de curând?

Cu drag, Mămica Mariei.

Primele impresii

Ştiu că aşteptaţi veşti 🙂 iată-le 🙂

Am trecut cu bine peste prima zi departe de Maria mea dulce.

Ce am simţit eu…

Agitaţie, dor, frică, apăsare… toate acestea la un loc şi împreună 🙂
Am încercat din toată puterea mea să rămân calmă şi să nu mă gândesc acasă dar toate eforturile mele nu s-au concretizat 100%. Mi-am păstrat calmul deşi, din când în când simţeam cum inima o ia razna şi picioarele m-ar fi dus acasă fără să ţină cont de nimic. Apoi mă linişteam brusc… ca şi cum o resemnare lua locul neliniştii şi ma simţeam eliberată.
Timpul a trecut greu… am stat cu ochii pe ceas… am numărat secunde, minute, ore…

Ce s-a întâmplat acasă…

Din ce mi-a povestit Buni şi Tăticul Mariei, odorul meu a fost veselă, deschisă şi foarte comunicativă. A mâncat, s-a jucat… dar nu a vrut să adoarmă.
Maria este obişnuită să doarmă doar cu mine şi doar la sân. O alăptez, încă, şi o voi face până când vom simţi amândouă că este momentul să ne oprim. Dar, după ce Buni şi Tăticul Mariei au montat scaunul în maşină şi au pus-o acolo, Maria a adormit buştean.

Ca şi concluzii… după prima zi…

Această primă zi a fost uşoară.. pentru că am stat doar 8 ore la job. De luni, voi lucra în ture… 12 ore ziua – apoi 24 de ore libere… 12 ore noaptea – apoi 48 de ore libere. Este un program convenabil pentru toţi. Îmi va oferi suficiente ore libere încât să continui să stau cu Maria destul de mult. Va fi şi obositor pentru mine… dar asta e prea putin important 🙂 Şi va fi şi derutant pentru Maria până când se va obişnui. Sunt încrezătoare că totul va merge bine.

Copiii trec printr-o fază esenţială dezvoltării lor şi care trebuie atent gestionată de părinţi, anxietatea de separare – voi scrie curând despre ea. A avut şi Maria această fază pe care, am trecut-o cu brio şi care ne ajută foarte mult acum. Pe la 10 luni, nu accepta să ies din raza ei vizuală. Încet – încet, am început să îi explicăm, atunci când ieşeam pe uşa, că mami iese putin şi că mami se întoarce. De fiecare dată când mă întorceam, o luam în braţe şi îi spuneam că mami se va întoarce mereu la ea indiferent cat de mult este plecată. În timp, ea a învăţat că mami mereu se întoarce. Nu m-am ascuns niciodata atunci când a trebuit sa plec pentru 5 minute sau pentru 2 ore. Nu am vrut ca ea să mă caute şi să nu mă găsească, pentru că i-aş fi creat o stare de dezorientare.

La fel de mult a ajutat faptul că, atunci când Tăticul Mariei pleca la muncă, ne luam “la revedere”, îi explicam că tati trebuie să plece la servici şi că el se va întoarce mai târziu şi o încurajam să îi facă semn cu mâna şi să îi spună Pa Pa la plecare. Atunci când el se întorcea, alergam împreună la uşă să îl întâmpinăm. La fel se întâmpla şi atunci când veneam eu acasă.

I-am făcut instructajul lui Buni, şi ziua de vineri a trecut fără evenimente sau crize de supărare. Singura problemă a fost somnul. Va trebui să ne dăm seama ce metodă este cea mai potrivită pentru somnul ei de prânz. A reusit Buni să o adoarmă plimband-o cu maşina. Dar, pentru viitor, va trebui să găsim o soluţie pentru acasă. O să vă ţinem la curent 😉

Cu drag, Mămica Mariei.

Ultima zi

Astăzi e ultima zi… ultima zi în care stau acasă în concediul de creştere a Mariei. Nu ştiu când a trecut timpul… nu ştiu când Maria a crescut…

Da… ştiu… nimeni nu începe serviciul vinerea dar, sincer, eu cred că al meu copil are grijă de mine. Aşa cum vă spuneam şi despre frica mea de operaţii (articol pe care îl puteţi citi aici), Maria s-a născut astfel încât lucrurile să meargă bine. Sunt mulţumită că, mă duc la servici vineri şi apoi, în week-end sunt acasă, cu ea.

Nu vreau să îmi induc frica de faptul că voi pleca fără ea. Nu vreau să mă gândesc la nimic… vreau să las lucrurile să vină de la sine. Cum se va obişnui Maria şi cum mă voi obişnui eu, o să vă povestesc în următoarele zile. Până atunci, îmi doresc să am o noapte liniştită şi sufletul calm mâine, în prima zi de muncă.

Negustorul de prune uscate

photo20editor1462699132075_zps4eehc2qnE o duminică liniştită… aşa… ca orice duminică pe care niciodată nu am plăcut-o… mie nu îmi place ziua de duminică… poate sunt eu defectă… dar chiar nu îmi place. E prea multă linişte. Toată lumea stă în casă, timpul parcă se opreşte în loc, magazinele se închid devreme. Sâmbăta e zi de curăţenie şi de făcut mâncare. Aşa că, duminica, ai de toate… şi ce mai ai de făcut? Să te odihneşti… o zi întreagă… mă rog… mie nu îmi place că trebuie să mă odihnesc o zi întreagă… 🙂

De fapt, astăzi voiam să vă povestesc despre negustorul de prune uscate… dar m-a luat valul 🙂

Continue reading