Ei… nu mai erau copii

Cu ochii plini de lacrimi, mâinile îngheţate de frig şi inima tremurând, a strâns-o în braţe. Ei erau suflete pereche şi simţeau asta în fiecare clipă petrecută împreună. Gândeau aceleaşi lucruri, simţeau la fel şi chiar le plăcea acelaşi anotimp. S-au cunoscut toamna când vântul scutura frunzele şi ploaia spăla lumea de păcate. Dar toamna lor îi despărţea acum…

Erau tineri… aproape nişte copii… dar aveau curaj să viseze. Se cunoşteau dintotdeauna şi făcuseră totul împreună. Nu… nu îşi doreau asta… dar aşa trebuia să fie.

s560x316_tinut_de_mana1_zpso8my0vnn Continue reading