Studenţie la comun şi cum am trecut la alt nivel de trai

Eram studentă, prin anul doi de facultate. Locuiam la cămin, undeva la marginea capitalei, într-o zonă nu prea populată. Doamne, ce vremuri erau! Când te uitai pe geam, era acea priveliște dezolantă, de fabrici părăsite și linii de tren nefolosite.

Căminul nu arăta nici el mai bine. Aveam geamuri de sticlă, cu margine de fier, iar ușile camerelor erau de lemn, vopsite cu galben. Pereții îi văruisem după vacanța de vară, să schimbăm puțin aspectul şi mirosul vechi, dar mozaicul negricios de pe jos și dulapul care scârțâia, eliminau orice energie pozitivă din zonă.

Nu o duceam bine cu banii, ca toți studenții de pe vremea aceea, dar știam să chefuim. Făceam chetă câte 15-20 de lei și cumpăram bere la pet, câteva pungi de semințe și ceva ce ținea loc de mâncare. Nu vă închipuiți că era ceva sofisticat… Ceva mezeluri cu pâine și muștar era de obicei meniul. Dacă primea vreunul dintre noi pachet de acasă… era bucurie în tot căminul.

Cu toate că nu aveam condiții grozave, ne simțeam bine împreună. Ne reuneam în câte o cameră, cântam la chitară și chiuiam până târziu în noapte, spre supărarea colegilor care nu rezonau cu aceste obiceiuri.

Băile erau doar din două în două etaje și aveau chiuvete din acelea mari, ca la soldați și dușuri fără ușă. Erau comune, dar nimeni nu se jena. Devenise atât se obișnuit să vezi colegi în pielea goală, încât nu mai conta. Ne obișnuisem cu viața aceea, cu adidași și chiloți la uscat pe geam… lângă borcane de mâncare. Așa credeam că e normal și nu zicea nimeni că ar fi nevoie de altceva.

Dar apoi am cunoscut-o pe Ioana. Eram colege de facultate și s-a dovedit a fi o prietenă cum rar întâlnești. Locuia în București de câțiva ani, în chirie, iar părinții ei hotărâseră să îi cumpere o garsonieră. Când a venit la noi în vizită, la cămin, prima dată a zis că nu crede că cineva poate sta în așa condiții. Mi-a zis că după ce cumpără garsoniera, o să stăm împreună. Și așa a fost.

M-am mutat la ea la scurt timp și deja vedeam lucrurile cu alți ochi. Ne-am aranjat cât de frumos am putut, ne-am dat silința să fie aspectuos. Toată vara am căutat să punem totul la punct, ca atunci când începe iar școala să stăm în casă nouă.

Prin octombrie s-a făcut frig afară. S-a făcut frig și în casă. Aveam încălzire, dar parcă degeaba. Dormeam amândouă îmbrățișate noaptea, în cele mai pufoase pijamale ale noastre. Ne cumpărasem și o pisică și niciodată nu o vedeam prin casă. De frig, ieșea doar din când în când din dulap.

Ne gândeam cam cum va fi iarna, dacă în octombrie e așa?

Când cumpărase Ioana garsoniera, proprietarul vechi a scos un certificat energetic. Nu știam că e atât de important acest document și că din el ne-am fi putut da seama că va fi frig, dar ne-am grăbit să rezolvăm problema și am cam luat țeapă.

certificat-energetic-bucuresti_zpshupyjxsp

De acum, o făcuse… trebuiau soluții. Şi oricum era deja frig… nu puteam face nimic până în primăvară. Dar asta a însemnat că am avut suficient timp pentru documentare. Am căutat o altă firmă care eliberează certificat energetic București și am cerut un audit energetic şi un preţ pentru un audit energetic. Erau profesioniști și norocul Ioanei a fost că luase garsoniera ieftin și au mai fost bani pentru schimbat geamuri și pentru refăcut izolația. Fiindcă era o garsonieră aflată la ultimul etaj, a izolat și podul. În iarna următoare a fost mult mai bine. S-a simţit diferenţa.

Uneori e greu să faci schimbări, mai ales când entuziasmul e mare și vrei să ai totul gata repede. A durat și la noi ceva timp până am realizat că sunt probleme şi până le-am remediat… dar în final a fost bine pentru că am avut specialiști în ajutor.

logo_avizez_zpsj7sz3kkc

Aşa că, dacă faceţi achiziţii imobiliare, trebuie să vă documentaţi temeinic înainte şi, mai ales, să apelaţi la profesioniştii în domeniu.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2018.

Advertisements

3 thoughts on “Studenţie la comun şi cum am trecut la alt nivel de trai

  1. Andreea Visan says:

    Cred ca indiferent de cat de grele sunt conditiile de camin din Romania, este o experienta unica care merita traita, care te intareste si te maturizeaza.Iti gasesti prieteni pentru toata viata! Din pacate nu am fost la camin si nu pot intelege pe deplin aceste greutati dar este o experienta pe care mi-ar fi placut sa o traiesc, pentru mine ca persoana.

    Liked by 1 person

    • Mamica Mariei says:

      Subscriu! Partea proasta e ca acum nu mai sunt caminele nu mai sunt ce erau odata… acum sunt mai moderne decat multe apartamente. Din pacate, spun eu, copiii nu mai stiu ce este greul… lumea noastra actuala e destul de confortabila fata de ce am trait noi atunci. 🤗

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s