Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

20171110_204440-01_zpsmrlbpdtj

Copiii pot să ne aducă în aceeaşi măsura zâmbete şi lacrimi. Până să îi avem, nici nu ştiam că putem să râdem sau să plângem din atât de multe motive. Datorită lor râdem de fericire, de atâta iubire, pentru că spun “lucruri trăsnite”, pentru că fac lucrurile cu stângăcie, pentru că au un succes la grădiniţă sau pentru că râd cu poftă fără un motiv clar. Din cauza lor plângem când se lovesc, când sunt bolnavi, când le cresc dinţii, când fac o boacănă sau când, fără voia lor expresă, ne testează limitele şi nervii.

De câteva zile Maria, pentru că stă acasă, pentru că în ea există o urmă de gelozie la adresa lui Radu, dar şi a mea atunci când e Tati prin preajmă, pentru că programul ei nu e cel cu care s-a obisnuit în ultimul an şi pentru că în ultimile două săptămâni a fost sub tratament pentru otită şi o răceală, are momente în care se comportă altfel decât o ştim noi. E irascibilă, ţipă, aruncă jucării, sare, sfidează şi se supără.

La culcare ne chinuim cel mai mult

Maria ştie programul şi simte oboseala… dar când ne băgăm în pat, îşi aduce aminte că vrea o jucărie… apoi că îi e sete, apoi că nu vrea povestea pe care şi-a ales-o înainte să stingem lumina, apoi că vrea la baie, apoi că vrea să mă mut, cu tot cu Radu, pe cealaltă parte a patului, îşi aminteşte un cântecel, un dans cu mâinile, că în ziua următoare mergem la plimbare, că îi e dor de Buni, că îi place acasă… şi câte şi mai câte.

Amândoi au nevoile lor şi amândoi au nevoie de mine

Sunt calmă în majoritatea momentelor… dar… om sunt şi eu… şi uneori simt cum răbdarea mea mea se evaporă şi sângele îmi ia cu asalt tâmplele şi fierbe. Sunt sigură că multe mame trec prin asta. Mai ales când eşti singură acasă cu un copil de patru luni şi jumătate care nu se poate exprima şi îşi doreşte să exploreze lumea şi cu unul care e la vârsta marilor testări de limite.

Uneori mă enervez atât de tare că îmi vine să plâng şi mă întreb când se vor termina… când voi avea un moment al meu… de linişte în care să nu fiu trasă de pantaloni “mami, vreau la baie!” sau în care să nu mă gândesc că trebuie să am ciorbă pentru masa de prânz şi nu ştiu de unde să fac rost de două ore libere să o pregătesc.

Când supărarea e atât de mare încât aş vrea să adorm şi să mă trezesc peste câţiva ani, sau îmi doresc să plec de acasă pur şi simplu… în lume – cum se spune… două mânuţe calde şi catifelate îmi cuprind faţa…

Mami, I’m sorry! Dă să te iubex… să îţi dau un pupic şi o îmbrăţişare! Te iubex, mami!

Acela e momentul în care sori şi curcubeie risipesc norii furiei. Acela e momentul în care îmi înţeleg, accept şi îmi îmbrăţişez scopul existenţei mele. E copilul meu, care cu o secundă înainte era un mic monstruleţ, şi care acum îmi dă cea mai pură îmbrăţişare şi cel mai sincer pupic. Acela e momentul în care sunt într-o ascensiune fulminantă din Culmea Furiei spre Culmea cea mai înaltă a Fericirii.

Acum două zile, Tati a venit acasă cu o Kendama pentru ea. Şi-o dorea foarte mult dar am tot cicălit-o să aibă grijă să nu se lovească, să nu îl lovească pe Radu sau să nu spargă acvariul. Evident bucuria ei a fost umbrită de cicăleli… seara, la culcare, după ce i-am citit povestea, l-a luat pe Tati în braţe şi i-a spus…

– Tati, mulţumesc că mi-ai luat Kendama! cu cei mai sinceri ochi albastri.

Ni s-au topit inimile pe loc… Sufletul ei mic trăieşte lucrurile astea şi, deşi aşa este casa noastră… suntem recunoscători, mulţumim, spunem “te iubesc” şi facem toate lucrurile acelea care ţin de recunoaştere, recunoştinţă şi politeţe… când vin doi ochi albaştri ca marea şi două mânuţe mici care ne cuprind obrajii, toate supărările din Univers se risipesc.

Îi iubesc atât de mult încât, nu ştiu cu ce aş putea compara iubirea asta nemărginită.

Iubiţi-vă copiii pentru că ei sunt scopul existenţei!

Advertisements

2 thoughts on “Cum ne dezarmeaza si ne duc din Culmea Furiei in Culmea Fericirii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s