Ne este dor… şi doare

Îmi e dor… şi doare… dar nu doare dorul meu… de fapt doare… dar mai mult mă doare dorul ei…

Prima dată când a plecat Tati, abia împlinise un an şi jumătate. Cred că înţelegea cumva lipsa lui… dar acum, e conştientă de dorul pe care îl simte. Şi îmi spune destul de des că îi este dor de tati… că vrea la tati… că vrea să vină tati… sau că vrea să mergem acasă.

Dar el? Lui oare nu-i este mai greu decât nouă? El simte trei doruri… şi trei lipse. Inima lui simte de trei ori dor… noi suntem împreună… iar el e singur…

Şi eu simt dorul… deşi nu ştiu când mai am timp să îmi fie dor. Şi simt şi dorul ei… şi doare…

Advertisements

Pe drumuri, după un an şi jumătate

După un an şi jumătate, iată-ne, din nou, singuri. Mă refer la faptul că Tati este plecat pe mare pentru următoarele două luni… iar noi… ne-am făcut bagajele şi am părăsit Constanţa.

54a28879-5750-4885-9847-4d98a849fe16_zpsr2havmao

Acum un an şi jumătate vă scriam Cum să fii mamă singură… acum nu mă mai tem… acum nu mai sufăr şi acum nu mai plâng… Acum sunt resemnată cumva şi încerc cu toată forţa să fiu calmă.

Continue reading