Autoînţărcare cu impuls şi sentimente contradictorii

2017_01_24_12_36_16_zpsc9qv5kkn

Mi-am dorit, aşa cum ştiţi, să nasc natural… din păcate nu a fost cum am vrut eu… La fel de mult mi-am dorit să alăptez… aici dorinţa mi s-a împlinit. După ce am născut, am pus-o pe Maria la sân şi ea a supt. Totul a fost atât de natural încât nici o clipă nu mi-am imaginat că ar putea fi altfel. Nu am făcut furia laptelui, nu am avut nici o altă problemă. Am alăptat şi atât. Ei, bine, au mai fost unele zile cu canalele galactofore blocate sau cu usturimi ale mameloanelor… dar au trecut.

Timp de 6 luni si 3 săptămâni, laptele matern a fost mic dejun, prânz, cină şi gustări pentru bebelina care creştea atât de frumos în braţele mele.

Când am aflat că sunt din nou însărcinată ştiam că uşor, uşor, Maria va renunţa la laptele matern. Nu a fost chiar aşa… 🙂 Lactaţia a scăzut considerabil în primele 7 săptămâni ale noii sarcini. Şi tot aşteptam ziua aceea în care Maria să nu mai vrea… însă ea se trezea şi mai des noaptea… iar eu începeam să acumulez oboseală. Unde mai pui că în momentul în care ea punea guriţa pe sân, mie îmi dădeau lacrimile de durere.

La sfârşitul lunii noiembrie, i-am zis aşa… cam într-o doară… că mă doare. M-a mângâiat şi m-a pupat… să îmi treacă. M-a privit cu ochii ei albaştri de porţelan şi mi-a zâmbit. Apoi s-a întors la joacă.

La culcare, seara, a fost la fel… i-am spus că mă doare, m-a mângâiat, m-a privit, mi-a zâmbit şi apoi s-a culcat. Aceea a fost ultima dată când Maria a cerut sân şi prima noapte în care a dormit fără să se trezească. Atât a durat înţărcarea… 12 ore… de atunci doarme întreaga noapte.

Pentru mine a fost bulversant şi foarte greu… încă este greu. Dacă plânge, primul meu gând este să o alăptez… chiar şi acum, după două luni de la acea zi. Mă chinuie mereu gândul că nu îmi amintesc ultimul nostru moment împreună. Nu îmi amintesc ultima dată când corpul meu a hrănit puiul de om căruia i-am dat viaţă.

E a mea, toată… o iubesc de un milion de ori mai mult decât am crezut vreodată că pot iubi… Simt că e bucată din mine… dar acea zi s-a simţit ca o despărţire… 

Nu ştim niciodată când vom avea ultima dată din ceva. Nu ştim când vom săruta ultima data omul iubit… când vom primi ultima îmbrăţisare a unui părinte… când vom spune pentru ultima dată “te iubesc” cuiva… sau când, pentru ultima dată, ai acel moment perfect când îţi alăptezi copilul. 

Acesta este singurul meu regret… dar mă consolez cu cei 2 ani, 5 luni si 2 saptamani de momente perfecte şi cu faptul că, în curând, se va naşte al doilea meu puiuţ şi voi avea, din nou, parte de astfel de clipe.

Voi v-aţi alăptat copilaşii? Cum a decurs înţărcarea?

Cu mult drag, Mămica Mariei.

Advertisements

2 thoughts on “Autoînţărcare cu impuls şi sentimente contradictorii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s