Primele impresii

Ştiu că aşteptaţi veşti 🙂 iată-le 🙂

Am trecut cu bine peste prima zi departe de Maria mea dulce.

Ce am simţit eu…

Agitaţie, dor, frică, apăsare… toate acestea la un loc şi împreună 🙂
Am încercat din toată puterea mea să rămân calmă şi să nu mă gândesc acasă dar toate eforturile mele nu s-au concretizat 100%. Mi-am păstrat calmul deşi, din când în când simţeam cum inima o ia razna şi picioarele m-ar fi dus acasă fără să ţină cont de nimic. Apoi mă linişteam brusc… ca şi cum o resemnare lua locul neliniştii şi ma simţeam eliberată.
Timpul a trecut greu… am stat cu ochii pe ceas… am numărat secunde, minute, ore…

Ce s-a întâmplat acasă…

Din ce mi-a povestit Buni şi Tăticul Mariei, odorul meu a fost veselă, deschisă şi foarte comunicativă. A mâncat, s-a jucat… dar nu a vrut să adoarmă.
Maria este obişnuită să doarmă doar cu mine şi doar la sân. O alăptez, încă, şi o voi face până când vom simţi amândouă că este momentul să ne oprim. Dar, după ce Buni şi Tăticul Mariei au montat scaunul în maşină şi au pus-o acolo, Maria a adormit buştean.

Ca şi concluzii… după prima zi…

Această primă zi a fost uşoară.. pentru că am stat doar 8 ore la job. De luni, voi lucra în ture… 12 ore ziua – apoi 24 de ore libere… 12 ore noaptea – apoi 48 de ore libere. Este un program convenabil pentru toţi. Îmi va oferi suficiente ore libere încât să continui să stau cu Maria destul de mult. Va fi şi obositor pentru mine… dar asta e prea putin important 🙂 Şi va fi şi derutant pentru Maria până când se va obişnui. Sunt încrezătoare că totul va merge bine.

Copiii trec printr-o fază esenţială dezvoltării lor şi care trebuie atent gestionată de părinţi, anxietatea de separare – voi scrie curând despre ea. A avut şi Maria această fază pe care, am trecut-o cu brio şi care ne ajută foarte mult acum. Pe la 10 luni, nu accepta să ies din raza ei vizuală. Încet – încet, am început să îi explicăm, atunci când ieşeam pe uşa, că mami iese putin şi că mami se întoarce. De fiecare dată când mă întorceam, o luam în braţe şi îi spuneam că mami se va întoarce mereu la ea indiferent cat de mult este plecată. În timp, ea a învăţat că mami mereu se întoarce. Nu m-am ascuns niciodata atunci când a trebuit sa plec pentru 5 minute sau pentru 2 ore. Nu am vrut ca ea să mă caute şi să nu mă găsească, pentru că i-aş fi creat o stare de dezorientare.

La fel de mult a ajutat faptul că, atunci când Tăticul Mariei pleca la muncă, ne luam “la revedere”, îi explicam că tati trebuie să plece la servici şi că el se va întoarce mai târziu şi o încurajam să îi facă semn cu mâna şi să îi spună Pa Pa la plecare. Atunci când el se întorcea, alergam împreună la uşă să îl întâmpinăm. La fel se întâmpla şi atunci când veneam eu acasă.

I-am făcut instructajul lui Buni, şi ziua de vineri a trecut fără evenimente sau crize de supărare. Singura problemă a fost somnul. Va trebui să ne dăm seama ce metodă este cea mai potrivită pentru somnul ei de prânz. A reusit Buni să o adoarmă plimband-o cu maşina. Dar, pentru viitor, va trebui să găsim o soluţie pentru acasă. O să vă ţinem la curent 😉

Cu drag, Mămica Mariei.

Advertisements

2 thoughts on “Primele impresii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s