A trecut ceva vreme…..

A fi mămică, pe lângă satisfacţia creşterii, educării şi îngrijirii puiului, apar şi momente de renunţare. Să vă povestesc pe larg…

Nu am fost niciodată o fashion-istă. Ca să îmi cumpăr haine sau încălţăminte, trebuie să fie dragoste la prima vedere între mine şi articolul respectiv. Trebuie să îmi sară în ochi şi să îmi atingă sufletul instantaneu. Rar se întâmplă asta şi de cele mai multe ori sesiunile de shopping se transformă în plimbări. După ce am rămas însărcinată, nu mi-am mai cumpărat haine pentru că m-am gândit că după naştere voi slăbi şi voi rămâne cu ele “pe stoc”. Când a apărut Maria, m-am concentrat numai asupra ei şi am renunţat la mine. Mama, sora, mătuşa… toate mi-au cadorisit haine şi încălţăminte… probabil pentru că au văzut că eu nu am timp şi chef pentru cumpărături.

Să nu faceţi ca mine… pentru că nu e bine… 🙂

Ieri, am hotărât că am nevoie de teneşi. La servici nu mă pot duce cu aceleaşi încălţări cu care o scot pe Tina la plimbare. M-am decis la teneşi pentru că am nevoie de încălţări comode… stau cu ei în picioare între 12 şi 14 ore… aşa că trebuie să rezist.

Am fost la Deichman cu gândul la o pereche simplă de teneşi comozi… şi, cautând, m-am gândit că poate ar fi bine să trag cu ochiul şi pe la sandale… de fapt… a fost ideea mamei 🙂 La sandale… m-am îndrăgostit… sunt innebunită după cele cu talpă ortopedică iar astăzi, am plecat acasă cu o superbă pereche, din piele, care se potriveşte perfect pentru vara aceasta.

aviary-image-1464640338184_zpsqfr7zpi6

După ce mi-am liniştit inima din îndrăgosteală, am luat şi o pereche de teneşi, fără şireturi. Mi-au plăcut foarte mult şi mi s-au părut interesanţi.

aviary-image-1464640541391_zpsc2awj2tj

Voi ce achiziţii vestimentare aţi făcut de curând?

Cu drag, Mămica Mariei.

Advertisements

Primele impresii

Ştiu că aşteptaţi veşti 🙂 iată-le 🙂

Am trecut cu bine peste prima zi departe de Maria mea dulce.

Ce am simţit eu…

Agitaţie, dor, frică, apăsare… toate acestea la un loc şi împreună 🙂
Am încercat din toată puterea mea să rămân calmă şi să nu mă gândesc acasă dar toate eforturile mele nu s-au concretizat 100%. Mi-am păstrat calmul deşi, din când în când simţeam cum inima o ia razna şi picioarele m-ar fi dus acasă fără să ţină cont de nimic. Apoi mă linişteam brusc… ca şi cum o resemnare lua locul neliniştii şi ma simţeam eliberată.
Timpul a trecut greu… am stat cu ochii pe ceas… am numărat secunde, minute, ore…

Ce s-a întâmplat acasă…

Din ce mi-a povestit Buni şi Tăticul Mariei, odorul meu a fost veselă, deschisă şi foarte comunicativă. A mâncat, s-a jucat… dar nu a vrut să adoarmă.
Maria este obişnuită să doarmă doar cu mine şi doar la sân. O alăptez, încă, şi o voi face până când vom simţi amândouă că este momentul să ne oprim. Dar, după ce Buni şi Tăticul Mariei au montat scaunul în maşină şi au pus-o acolo, Maria a adormit buştean.

Ca şi concluzii… după prima zi…

Această primă zi a fost uşoară.. pentru că am stat doar 8 ore la job. De luni, voi lucra în ture… 12 ore ziua – apoi 24 de ore libere… 12 ore noaptea – apoi 48 de ore libere. Este un program convenabil pentru toţi. Îmi va oferi suficiente ore libere încât să continui să stau cu Maria destul de mult. Va fi şi obositor pentru mine… dar asta e prea putin important 🙂 Şi va fi şi derutant pentru Maria până când se va obişnui. Sunt încrezătoare că totul va merge bine.

Copiii trec printr-o fază esenţială dezvoltării lor şi care trebuie atent gestionată de părinţi, anxietatea de separare – voi scrie curând despre ea. A avut şi Maria această fază pe care, am trecut-o cu brio şi care ne ajută foarte mult acum. Pe la 10 luni, nu accepta să ies din raza ei vizuală. Încet – încet, am început să îi explicăm, atunci când ieşeam pe uşa, că mami iese putin şi că mami se întoarce. De fiecare dată când mă întorceam, o luam în braţe şi îi spuneam că mami se va întoarce mereu la ea indiferent cat de mult este plecată. În timp, ea a învăţat că mami mereu se întoarce. Nu m-am ascuns niciodata atunci când a trebuit sa plec pentru 5 minute sau pentru 2 ore. Nu am vrut ca ea să mă caute şi să nu mă găsească, pentru că i-aş fi creat o stare de dezorientare.

La fel de mult a ajutat faptul că, atunci când Tăticul Mariei pleca la muncă, ne luam “la revedere”, îi explicam că tati trebuie să plece la servici şi că el se va întoarce mai târziu şi o încurajam să îi facă semn cu mâna şi să îi spună Pa Pa la plecare. Atunci când el se întorcea, alergam împreună la uşă să îl întâmpinăm. La fel se întâmpla şi atunci când veneam eu acasă.

I-am făcut instructajul lui Buni, şi ziua de vineri a trecut fără evenimente sau crize de supărare. Singura problemă a fost somnul. Va trebui să ne dăm seama ce metodă este cea mai potrivită pentru somnul ei de prânz. A reusit Buni să o adoarmă plimband-o cu maşina. Dar, pentru viitor, va trebui să găsim o soluţie pentru acasă. O să vă ţinem la curent 😉

Cu drag, Mămica Mariei.

Ultima zi

Astăzi e ultima zi… ultima zi în care stau acasă în concediul de creştere a Mariei. Nu ştiu când a trecut timpul… nu ştiu când Maria a crescut…

Da… ştiu… nimeni nu începe serviciul vinerea dar, sincer, eu cred că al meu copil are grijă de mine. Aşa cum vă spuneam şi despre frica mea de operaţii (articol pe care îl puteţi citi aici), Maria s-a născut astfel încât lucrurile să meargă bine. Sunt mulţumită că, mă duc la servici vineri şi apoi, în week-end sunt acasă, cu ea.

Nu vreau să îmi induc frica de faptul că voi pleca fără ea. Nu vreau să mă gândesc la nimic… vreau să las lucrurile să vină de la sine. Cum se va obişnui Maria şi cum mă voi obişnui eu, o să vă povestesc în următoarele zile. Până atunci, îmi doresc să am o noapte liniştită şi sufletul calm mâine, în prima zi de muncă.

Un pat care respiră sănătate

După cum ştiţi, cu toţii, pernele şi saltelele sunt mediile favorite ale acarienilor, bacteriilor şi prafului. Este recomandat ca, periodic, să se facă o curăţare a lor. Nu ştiu cum ar putea fi curăţată o saltea. Noi, de curând, am schimbat salteaua. Aveam una cu arcuri, care nu cred că era de cine ştie ce calitate şi, în doi ani jumătate, s-a înmuiat -să spun aşa… pe locurile în care dormeam s-au făcut nişte gropi şi ne cufundam în ele când dormeam. Pentru Maria nu cred că era foarte sănătos, mai ales că noi dormit toţi iar ea era mereu agitată pentru că nu reuşea să îşi găsească o poziţie comodă. Pentru mine era crunt… pentru că obişnuiesc să dorm cu faţa către Maria şi, în general, mă trezeam foarte amorţită şi deloc odihnită.

Continue reading

Negustorul de prune uscate

photo20editor1462699132075_zps4eehc2qnE o duminică liniştită… aşa… ca orice duminică pe care niciodată nu am plăcut-o… mie nu îmi place ziua de duminică… poate sunt eu defectă… dar chiar nu îmi place. E prea multă linişte. Toată lumea stă în casă, timpul parcă se opreşte în loc, magazinele se închid devreme. Sâmbăta e zi de curăţenie şi de făcut mâncare. Aşa că, duminica, ai de toate… şi ce mai ai de făcut? Să te odihneşti… o zi întreagă… mă rog… mie nu îmi place că trebuie să mă odihnesc o zi întreagă… 🙂

De fapt, astăzi voiam să vă povestesc despre negustorul de prune uscate… dar m-a luat valul 🙂

Continue reading

Copilul care vindecă

Şi timpul trece… şi trece… nici nu ştiu… creşte ea… îmbătrânim noi… sau amândouă în acelaşi timp. Parcă mai ieri vedeam două liniuţe pe un test de sarcină înainte să fug la muncă… astăzi casa e animată şi plină de râsete. Continue reading