Ei… nu mai erau copii

Cu ochii plini de lacrimi, mâinile îngheţate de frig şi inima tremurând, a strâns-o în braţe. Ei erau suflete pereche şi simţeau asta în fiecare clipă petrecută împreună. Gândeau aceleaşi lucruri, simţeau la fel şi chiar le plăcea acelaşi anotimp. S-au cunoscut toamna când vântul scutura frunzele şi ploaia spăla lumea de păcate. Dar toamna lor îi despărţea acum…

Erau tineri… aproape nişte copii… dar aveau curaj să viseze. Se cunoşteau dintotdeauna şi făcuseră totul împreună. Nu… nu îşi doreau asta… dar aşa trebuia să fie.

s560x316_tinut_de_mana1_zpso8my0vnn

Sursa foto

El, un tânăr înalt, chipeş, cu ochi albaştri şi tulburi ca marea, îşi dorea să devină doctor şi să salveze vieţi.

Ea, tânără, cu trup de fecioară şi părul de aur galben, îşi dorea să devină celebră în lumea modei. Adora să deseneze şi voia să fie în lumina reflectoarelor un cunoscut designer vestimentar.

El, alesese o facultate în străinătate, în Marea Britanie, departe de oraşul care le fusese martor dragostei lor.

Ea, alesese să studieze în Bucureşti şi fusese acceptată la facultatea la care îşi dorea să ajungă.

Ştiau ca distanţa şi kilometrii îi vor despărţi pentru cel puţin 5 ani cât urmau facultatea. Dar aveau îndrăzneala să creadă în dragostea ce îi unea. Îşi promiseseră unul altuia că vor aştepta momentul regăsirii şi, în ziua aniversării primei lor întâlniri, exact peste 5 ani, la apus, se vor vedea în foişorul în care s-au sărutat prima dată. Dar timpul poate schimba atât de multe…

A urcat treptele vagonului de tren şi s-a aşezat pe locul lui de lângă geam. O vedea suspinând… dar era, parcă, mai frumoasă ca oricând.

Trenul şuieră a doliu şi-şi trase după el roţile învechite. Îl privi cum dispare rememorând ultimul lui “Te iubesc!” de parcă ar fi vrut să nu mai audă nimic altceva… niciodată. Voia să îşi amintească vocea lui pentru totdeauna.

despartire_zpsvh5xkriu

Sursa foto

Ea s-a mutat în Bucureşti, cazată la un cămin din centru. Se simţea singură şi doar e-mail-urile lui o făceau să zâmbească. Îi povestea cât de frumoasă este Anglia şi cât de mult şi-ar dori să fie acolo cu el. Îşi scria iubirea zi de zi iar pentru ea, mesajele lui erau ca o gură de aer proaspăt. Mergea la cursuri şi studia pe brânci pentru că simţea că numai aşa timpul va trece mai repede.

A venit toamna… cu fiecare zi de Septembrie care trecea, devenea tot mai gânditoare şi mai tristă. Se apropia aniversarea lor, dar nu se puteau ţine în braţe să-şi jure iubirea la lumina lunii. În dimineaţa aceea, a aniversării lor, şi-a făcut cafeaua, a răsfoit un album de fotografii şi a recitit toate e-mailurile lui. După ce a terminat, a început să scrie un e-mail pentru el. Nu a apucat să termine de tastat adresa şi a auzit o bătaie în uşă. Nu avea chef de nimeni şi de nimic. Voia să fie doar cu ea şi să se poată gândi la perechea ei de peste ţări. A rămas tăcută în faţa laptopului aşteptând ca musafirul să plece. Dar, bătaia s-a auzit din nou. S-a ridicat, leneşă, cu ceasca de cafea în mână. Dincolo de uşă, un curier flori ţinea în braţe cel mai frumos buchet de trandafiri pe care îl văzuse vreodată. Era prima dată când primea flori la domiciliu. Nu văzuse vreodată trandafiri mai frumoşi şi mai roşii.

buchet-din-101-trandafiri-rosii-1mxchuc766_zpstgm3eche

Era fără cuvinte… Ştia ca el făcuse asta pentru ea… se uita la flori şi lacrimi şiroiau pe obrajii ei. După câteva minute, când şi-a mai venit în fire, a observat un bileţel între flori. Pe plic scria, cu litere frumos stilizate, Livrare buchete flori în Bucureşti. Înăuntru, un cartonaş auriu mărturisea:

” La multi ani, sufletul meu pereche! Timpul este nemilos… dar dragostea mea este infinită! Îţi trimit 101 de trandafiri… câte unul pentru fiecare an pe care îmi doresc să îl trăiesc cu tine! Te iubesc! “

Fericirea o copleşea. Îi venea să ia primul avion şi să lase totul în urmă. Orice gând trist pe care ar fi vrut să îl scrie în e-mail-ul încă neînceput se evaporase. El o iubea ca la început iar, pentru ea, asta însemna mai mult decât 1000 de cuvinte.

cos-cu-trandafiri-roz-yshdpfqgk9_zpsmgmu6hb5

Timpul trecea, uneori leneş, alteori cu viteză, iar ea trăia doar pentru întâlnirea mult aşteptată. El, peste ţări, număra zile, săptămâni, luni. Aniversarea lor nu trecea neobservata. În fiecare an, el apela la aceeaşi florărie online pentru a-i mărturisi dragostea din depărtare. În săptămâna dinaintea întâlnirii planificate, a primit flori cadou în fiecare zi iar bileţelele conţineau numărătoarea inversă.

Nu a putut să închidă un ochi toată noaptea. Se întreba cum va fi întâlnirea lor. Îşi dădea seama ca nici unul dintre ei nu mai era cel de la terminarea liceului. Acum erau oameni mari care duceau pe umeri responsabilitatea unei vieţi proprii… Şi-a băut cafeaua cufundată în emoţii şi amintiri. Apoi, a deschis şifonierul şi a ales o rochie de mătase roz pal şi pantofii roşii. Era toamnă, din nou… dar toamna aceasta avea să nu li se mai împotrivească.

El, era la fel de emoţionat ca atunci când erau adolescenţi. Simţea fluturi în stomac şi ochii îl înţepau în încercarea de a elibera lacrimile fericirii. A finalizat comanda flori de la aceeaşi florărie cu livrare de la care comandase în ultimii 5 ani. A ales 5 coşuri cu trandafiri de toate culorile pe care le-a pus de jur-împrejurul foisorului,  a aprins lumânări parfumate şi a pregătit o sticlă de şampanie. Şi-a pus sacoul bleu peste cămaşa împecabilă şi a aşteptat momentul în care ea avea să apară. În piept avea un boboc de trandafir roşu ca focul pe care abia aştepta să i-l prindă în păr.

un-fir-de-trandafir-rosu-t0bgs70yxw_zpsywiwq1fn

Momentul apariţiei ei a fost de poveste. S-au aruncat unul în braţele celuilalt ca şi cum timpul a stat în loc în ultimii 5 ani. Nu au uitat promisiunea, iubirea şi nici dorul. Totul era ca înainte… dar ei… nu mai erau copii…

Autor, Mămica Mariei.

Acest articol a fost inspirat de proba nr. 10 a Competiţiei Spring SuperBlog 2016, la care şi participă. 

Punctaj – 91 puncte

Advertisements

One thought on “Ei… nu mai erau copii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s