Exista viata dupa nasterea copilului

3901-happy-family-beach-sunset

Treaba asta cu parinteala e tare complicata. Ma gandeam acum cateva zile, cum eram noi, ca si pereche, ca si cuplu, inainte de a primi marea veste. Pai…cum eram? Eram doi tineri tare plimbareti. In primul week-end al relatiei noastre am plecat, de nebuni, la Sibiu. Apoi in fiecare week-end ne gaseam drumuri…ba Miercurea-Ciuc, Brasov, Constanta…erau zile cand chiar ne saturam de rucsac si de tren si ramaneam in Bucuresti sa ii vedem minunile. Ne plimbam cu orele prin oras si ne relaxam la o cafea buna in cafeneaua preferata.

Dupa un an jumatate de relatie, ne-am mutat cu totul…si am luat cu noi ideea de a ne intemeia o familie. Noul oras era si mai frumos. Plimbari pe malul marii, intalniri cu prietenii si, din nou, cafele in cafenele preferate. Ne place sa bem cafeaua in oras…:)

Apoi a venit vestea…aveam sa fim trei…intre timp a aparut si Tina…deci…patru 🙂

Pana sa nasc, eram mereu intre oameni dragi, la plimbare pe nisip, la plaja, pe faleza…da, ati ghicit…in cafenele 🙂 imi aduc aminte cum ne amuzam ca era miercuri si noi eram, dupa amiaza, la restaurant…pana atunci nu ne permiteam sa iesim in timpul saptamanii din cauza serviciului.

Serile erau tare dragute…primavara si vara la mare e minunat. Poti sta pana tarziu in noapte sa asculti cum se asterne linistea peste oras.

A venit si ziua in care am nascut…am adus bebelusul acasa…si tot ce se intamplase pana atunci ramasesera amintiri. Nu o spun cu regret…pentru ca, v-am mai povestit, sa ai un bebelus este minunat 🙂 chiar mai bine decat sa iesi mereu si mereu in oras.

La inceput, fiind mama cu noi, ne-a trimis sa facem o baie in mare. Stia cat de dor imi este…si asta mi-a facut foarte bine. oricum nu o lasam pe Maria mai mult de o ora cu mama pentru ca nu puteam eu sa rezist mai mult departe de ea si, in plus, fetita era alaptata. Dar, dupa ce a plecat ea, a trebuit sa ne descurcam singuri.

Iesirile in oras si intalnirile cu prietenii, nu ar trebui neglijate daca apare un bebelus in familie. Despre asta vreau sa va vorbesc in articolul de astazi…

Despre conceptia “un copil iti inchide viata” am auzit cu totii. Atunci cand am ramas insarcinata, desi nu aveam 18 ani si nu se intamplase dintr-o aventura, i-am spus mamei ca nu vrem polemici. Copilul ce avea sa vina nu era o greseala. Il doream amandoi cu toata inima si nu ne-a interesat prea mult gura lumii sau faptul ca nu eram casatoriti.

Dupa ce am botezat-o pe Maria, am luat-o cu noi peste tot. In primele trei luni am dus-o la plaja – evident, dupa ora 16 si nu am lasat-o in bataia soarelui. Am vazut impreuna un rasarit de soare – ceea ce a insemnat ca am luat bebelusul din patut, l-am urcat in masina si apoi in carucior la ora 5 dimineata. Am aprins lampioane pe malul marii la ora 10 seara si am iesit la terasa.

Nu avea 3 luni cand am plecat la un drum lung de 700 km, sau cand am mers prima data la munte.

Oriunde am fost, Maria a fost cu noi. Nu am lasat-o in grija nimanui. Si ne dorim ca mereu sa fie asa…sau, ma rog, pana cand ea ne va spune ca nu mai vrea sa plece la munte cu “babacii”.

Totul sta in dorinta parintilor si in deschiderea pe care o au atunci cand au un bebelus. Nu e greu sa cresti un copil daca nu vezi lucrul asta ca pe o povara. Copilul poate fi luat oriunde. Cu siguranta va avea momente cand va plange, sau se va plictisi in masina, sau i se va face foame. Important este ca atunci cand se intampla aceste lucruri, mami sa fie calma si sa caute solutii.

Puteti lua in masina jucarii sau, daca bebe este prea mic, sa aveti un CD cu muzica pentru bebelusi pe care sa il puneti si in acelasi timp sa si cantati. Puteti avea mancarica speciala pentru bebelusi in borcanele si sa il hraniti. Iar daca nu mai vrea sa mearga cu masina, opriti, iesiti afara si plimbati-va atat cat e nevoie in imprejurimi ca bebe sa iasa din starea de agitatie. Asta tot din experienta v-o spun…pe la 11 noaptea, cand ne intorceam acasa de la o distanta de vreo 600 de kilometri, Maria nu a mai vrut sa mearga cu masina. Si atunci am iesit si ne-am plimbat vreo jumatate de ora iar ea si-a mai revenit si am putut sa ne terminam drumul. E nevoie de rabdare si de intelegere. Desi eram obositi cu totii si ne doream foarte mult sa ajungem acasa, ne-am pastrat calmul si asta a contat foarte mult si pentru bebelus.

Am fost la o cununie civila, cu petrecere cu tot, cand Maria avea aproape 10 luni. Nu a fost usor, mai ales ca Maria era in plina eruptie dentara. Am stat cat am putut si apoi am mers in linistea caminului nostru. Noi mergem pe principiul: Prefer sa ii spun prietenului X ca vin la nunta lui cu copilasul (si ii pun si in vedere ca s-ar putea sa nu pot sta pana la final), decat sa ii explic copilului ca trebuie sa plec la o petrecere fara el. Sa imi mint copilul ca merg la doctor sau mai-stiu-eu-unde cand eu plec la petrecere, iese total si definitiv din discutie.

Vreau sa va rog sa nu luati acest articol ca pe o cruciada impotriva parintilor care isi lasa copilul in grija bunicilor sau bonei. Fiecare parinte este liber sa aleaga pentru copilul lui si sunt convinsa ca atunci cad iti lasi copilul cu altcineva, o faci din strict motivele tale.. Este strict viziunea noastra si va rog sa o tratati ca atare.

Daca ma intrebati pe mine, atunci cand apare un copil in viata unei perechi, viata abia incepe.

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: www.athomewithmrsm.com

Advertisements

5 thoughts on “Exista viata dupa nasterea copilului

  1. adndefemeie says:

    Sa vezi cum e cand mergi cu doi dupa tine 😉 O aventura care nu o gasesti in nici un ghid turistic 😉
    Si e bine uneori cand ai de facut comisioane scurte(piata, facturi, dentist) sa mai ai si bunici prin preajma 😉

    Liked by 1 person

    • Mamica Mariei says:

      Stiu…si cu unul singur e greu…dar cu doi….e bine sa ai bunici prin preajma…nu zic…ma refeream la drumuri lungi si petreceri…concedii, vacante…in curand voi incepe munca si o voi lasa cu o bunica pe Maria pentru ca nu am alta solutie si e prea mica de gradinita…desi iau in calcul cresa din toamna…vedem ce va fi… 🙂
      Multumesc pentru parere si vizita! :* te mai astept

      Liked by 1 person

  2. Sorin D. says:

    1. Trimit și soției articolul. Mi s-a părut foarte drăguț.
    2. Noi tocmai ne-am întors după o săptămână de Constanța – Arad – Constanța. Și a fost…interesant. Mai ales ca bebe are mai puțin de 2 luni. Foarte multi ne-au acuzat ca l-am pus pe drum la vârsta asta dar nu aveam ce sa facem. A fost greu dar se poate. Cu multa răbdare și drag.

    Liked by 1 person

    • Mamica Mariei says:

      Sa va traiasca! Sa creasca frumos si sanatos/sanatoasa! La mai multe drumuri interesante cu bebe. Noi suntem din colturi diferite de tara…unul Constanta, altul Botosani. Si o data/ de doua ori pe an va trebui sa facem distanta asta de 700 de km…si mereu o vom face cu totii.
      Exact cum spui…cu rabdare si drag!

      Like

  3. Laur says:

    Verisoara mea a mers cu copilul de 5 luni pe munte, cu trasee grele si asta pentru ca micile placeri nu trebuiesc uitate daca a mai aparut cineva prin preajma. Il carau cu randul, iar copilului chiar ii placea cred caci probleme nu le-a facut din cate am inteles! :))

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s