Nici o zi fara peripetii

5351104-yellow-smiling-face

E destul de tarziu in noapte si sunt destul de obosita. Copila doarme linistita iar eu imi inchei ziua cu un pahar de lapte si cu o povestire. A fost prea amuzant si prea “numai mie mi se putea intampla” ca sa nu va povestesc si voua.

Ultimele doua zile au fost foarte frumoase. Termometrele si-au facut de cap urcand si pana la 16 grade celsius, iar noi, desi suntem in plina eruptie de masele si canini, nu am putut sta in casa. Mai ales ca pe Maria o distrage plimbarea si mai uita de durere si de plictiseala. Pentru ca, da, se si plictiseste in casa, desi toata ziua ne jucam si citim povesti.

Ieri am facut o plimbare in jurul blocului, dimineata inainte de somnul de pranz. Maria merge mult mai bine acum si nu mai e nevoie sa ii asist fiecare pas. Totusi, a cazut de cateva ori si s-a murdarit. Ma gandeam cate zile de blugi si tricouri murdare urmeaza sa avem si am zambit cu bucurie. Vorba reclamei… Murdarirea este buna! 🙂 Nu am de gand sa fiu genul de mama cicalitoare care opreste copilul din joaca sau din alergat pe motiv ca se murdareste sau transpira.

Hai sa nu deviez de la subiect…Astazi, plimbarea de dimineata am facut-o intr-un supermarket pentru ca aveam de facut cumparaturi. Maria, de o vreme incoace, sa fie vreo doua saptamani, a inceput sa spuna cate un cuvant. Din ce in ce mai bine si din ce in ce mai multe cuvinte imi uimesc zilele. Ii place in mod deosebit sa ne uitam in carti de povesti si sa ii explic imaginile. Deocamdata nu are rabdare sa si citim povestile…va veni si vremea aceea 🙂 Astazi, fiind in supermarket, am zis sa ma uit putin la raionul de carti si sa ii mai diversific biblioteca. Am ales o carte copertata frumos cu povestea Printesei Sofia pe care o stie din desene animate si m-am gandit ca o sa ii placa. Apoi am mai tras cu ochiul si la alte carticele. Raftul cu carti avea cred ca vreo 5 metri lungime iar noi eram spre finalul lui. Am luat o carte cu o poveste 3D cartonata si, cand sa o pun la loc, am atins din greseala cartile din dreapta mea. A urmat o avalansa de vreo 4 metri de carti care au cazut, cu destul zgomot, ca o insiruire de piese de Domino. Am ramas impietrita cu mana pe cartea care cauzase toata avalansa si in mintea mea nu puteam decat sa ma rog sa se opreasca mai repede. Probabil ca m-am facut si in toate culorile curcubeului la fata. 🙂 Nu stiam daca sa ma apuc sa le adun, sau sa plec cu coada intre picioare.

Lucratorii supermarketului au inceput sa se adune din toate colturile ca sa stranga cartile si sa le puna inapoi pe raft…se anuntau intre ei ca sa nu munceasca doar unul. Mi-am cerut scuze si m-am aplecat sa strang si eu… deh… ma simteam cu musca pe caciula 🙂 Nu am pus bine mana pe carti ca am si primit replica:

 – Stati linistita, doamna! Le strangem noi! Cam o data pe saptamana se intampla chestia asta!

Mi-am cerut din nou scuze si am plecat spasita. Eu radeam, sora mea radea si lucratorii, strangand cartile, radeau si ei. Imi venea sa plec acasa si sa las balta cumparaturile.

Si acum ma amuz cand imi amintesc 🙂

Sa aveti o noapte frumoasa!

Cu drag, Mamica Mariei. 

Sursa foto: www.colourbox.com

Advertisements

One thought on “Nici o zi fara peripetii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s