Primul cuvant

img-20160227-wa0012_zpsfskwmrnd_edit_1456753189458_zpsn4sj8rsq

Nu stiu daca toti parintii tin minte primul cuvant rostit de copilas. Nici parintii mei nu cred ca isi aduc aminte asta. Asa ca m-am gandit, pentru posteritate, sa spun lumii intregi…ca sa tineti minte toti 🙂 care este primul cuvant al Mariei. Si nu ma refer la Mama sau Tata pentru ca deja e experta cu ele. Ma refer la un cuvand pe care sa il rosteasca pentru prima data…

Maria a mai spus asa din cand in cand cate o vorba…mai mult impulsiv si fara sa repete apoi. Acum o saptamana a spus, victorioasa, PASTE…de alea de se fac cu sos, sau cu lapte, sau cu branza 🙂

Din acel moment nu aud altceva…raspunsul este Paste la orice intrebare 🙂

Am fost farte mandra de primul ei cuvant 🙂 Acum mai spune baie corect…e o fericita atunci cand pregatesc baia si striga cat o tin plamanii Baieeeee 🙂

In rest, cuvintele la ea sunt doar inceputuri de cuvinte…De exemplu, balon la ea este bao, paturica este pa, salut este saaaa, caciula este ca…si uneori urmata de o bolboroseala care imita intonatia mea pe toata rostirea cuvantului caciula.

Ma bucur foarte mult ca a trecut de Varsta lui Nu …sau, cel putin, in aparenta…Acum raspunde cu un DA  foarte dragut la intrebarile mele.

Merge mult mai bine, nu se mai impiedica si nu mai trebuie sa fiu umbra ei…se descurca foarte bine singura. Urca si coboara trepte mici fara prea mare efort si e foarte mandra de ea cand face asta. Este atenta atunci cand merge si ajunge in dreptul unei trepte.

A evoluat mult si de cand a implinit un an si opt luni parca dezvoltarea ei este din ce in ce mai accelerata 🙂

Acestea fiind spuse, va mai astept pe blogul meu…pentru ca maine incepe Super Blog Spring 2016 si voi incerca sa incant juriul cat mai bine posibil.

Daca va plac articolele mele, ma gasiti si pe Facebook unde va astept sa dati like si share.

Cu drag, Mamica Mariei.

Gustul copilariei

photoeditor-1456172032438_zps13d6y4vs_edit_1456172278966_zpsrciturfi

Acum cateva zile am iesit cu sora mea si cu copiii afara. Era inorat dar frumos. Si ne-a trecut prin cap sa mergem catre scoala unde am terminat noi sa cumparam placinte cu branza ca pe vremea noastra. Pe drum a inceput si ploaia…dar era asa placut incat am mers mai departe.

Cand am ajuns acolo, am realizat ca era aceeasi vanzatoare ca acum 17 ani. Asta a fost destul de ciudat 🙂 dar din ce ne-a spus ea , sunt multi absolventi ai scolii care se intorc dupa placinte. Asta a fost si mai ciudat…desi, daca ma gandesc mai bine, si noi tot din aceeasi categorie faceam parte 🙂

Din nou am fost uimite de pretul placintelor…1 leu. Ce poti cumpara in ziua de azi cu un leu? Nici macar un covrig…ca la Petru covrigii costa 1,5 lei. Iar placintele, cu umplutura de branza dulce, aveau acelasi gust ca acum 17 ani. Asta da intoarcere in timp…

Cu drag, Mamica Mariei.

Super Blog Spring 2016

superblog-spring-logo-01.jpg

Daca participi, ai sanse egale sa castigi sau sa pierzi…dar daca nu participi, ai pierdut deja…

Am tot citit despre competitiile bloggerilor…si iata ca anul acesta, mai precis, primavara aceasta, am decis sa particip…

Eu pe blog nu pot spune ca scriu in fiecare zi…pentru ca Maria ma solicita foarte mult si, pe langa ingrijirea Mariei care este un job full-time, gatesc, am grija de casa, de Tina ( care este al doilea copil al meu) 🙂 si…crosetez. Da, fac si asta…mai ales pentru Maria…imi place sa o imbrac in hainute crosetate de mine. Dar nu despre asta voiam sa va vorbesc astazi…pentru ca pregatesc o postare separata despre Ce face mami cand…nu mai are ce sa faca 🙂

Anul acesta, ma voi inscrie in Super Blog editia de primavara 2016, chiar daca nu am mai participat niciodata… Inscrierile au inceput deja de pe data de 24 februarie si competitia va dura pana pe 11 aprilie…
Asa ca…Super Blog Spring 2016, tine-te bine, ca viiiiiiiiin! 🙂

Tineti-mi pumnii!

Cu drag, Mamica Mariei.

Exista viata dupa nasterea copilului

3901-happy-family-beach-sunset

Treaba asta cu parinteala e tare complicata. Ma gandeam acum cateva zile, cum eram noi, ca si pereche, ca si cuplu, inainte de a primi marea veste. Pai…cum eram? Eram doi tineri tare plimbareti. In primul week-end al relatiei noastre am plecat, de nebuni, la Sibiu. Apoi in fiecare week-end ne gaseam drumuri…ba Miercurea-Ciuc, Brasov, Constanta…erau zile cand chiar ne saturam de rucsac si de tren si ramaneam in Bucuresti sa ii vedem minunile. Ne plimbam cu orele prin oras si ne relaxam la o cafea buna in cafeneaua preferata. Continue reading

10 lucruri de care sa tii cont daca iesi la restaurant cu bebe

5-greseli-de-eticheta-pe-care-le-poti-face-la-restaurant-fara-sa-iti-dai-seama_1_size1_zps6gb86p0y

Acum cateva seri am iesit la restaurant cu familia surorii mele. M-am pregatit pentru situatiile in care Maria nu voia sa manance, sau voia doar sa stea printre oameni si printre mese. Singura fiind, eram pregatita sa sar in primul taxi si sa fug acasa daca lucrurile nu ar fi fost linistite.

Asa ca, increzatoare ca voi ramane calma, si dupa ce i-am explicat Mariei ca trebuie sa fie cuminte si sa nu se indeparteze de mami, am plecat.

Maria s-a comportat exemplar, lucru de care sunt tare mandra. Nu a plans, nu a facut nici o criza de nervi si nici mofturi. Dupa aceasta experienta, am hotarat sa va ajut si pe voi, pentru ca iesirile voastre la restaurant sa fie cat mai placute. Trebuie sa tii cont ca ce va spun eu aici se aplica parintilor cu copii de peste 1 an si 4 luni, care merge singur.

10 lucruri de care sa tii cont daca iesi la restaurant cu bebe:

  1. Rabdare – trebuie sa fiti pregatiti, atat mami cat si tati, pentru situatiile pe care le veti intampina. Copilul va vrea sa cunoasca zona, sa alerge printre mese, sa observe totul in jur. Va trebuie rabdare pentru a sta mereu in umbra lui fara a-l scapa din ochi nici macar o clipa.
  2. Atentie – cand am ajuns la restaurant, masa era amplasata langa o balustrada, la etajul 1. Daca nu as fi fost atenta, Maria ar fi putut foarte usor sa cada printre pilonii balustradei, de la o inaltime de 2-3 metri. Asa ca va recomand sa sporiti atentia pentru ca nu aveti de unde sa stiti ce pericole pot aparea.
  3. Planul B – intotdeauna trebuie sa aveti un plan de rezerva. Cand epuizati toate solutiile de distragere a copilului, trebuie sa luati in calcul posibilitatea de a refuza sa mancati sau sa va beti cafeaua, si sa plecati. Cu masina, taxiul, autobuzul sau orice alt mijloc de transport sau, chiar pe jos daca puteti asta.
  4. Jucarii – luati cu voi o geanta in care sa aveti jucarii mici, plusuri sau, cum am avut noi, un pachet cu carti de joc cu diferite desene – eu am avut cu animale. In general, restaurantele au scaune de masa pentru copii si a stat acolo uitandu-se si identificand animalele.
  5. Hainele – asta este pentru parinti…daca este un copilas alaptat, ai in vedere ca bluza pe care o porti sa iti permita alaptarea puiului. Iar pentru copilas, ar fi util sa ai in geanta un body, bluzita, pantaloni, sosetele. Nu stii cand se murdareste sau varsa apa pe el 🙂
  6. Biberon – cu apa pentru copilasii care beau apa sau sa aveti necesarul pentru a-i pregati laptele ( lapte praf si apa plata pe care o folositi pentru preparare)
  7. Scutece – niciodata nu poti sti cand e nevoie sa schimbi scutecul bebelusului. Asa ca este de preferat ca in geanta sa aveti servetele umede, scutece de unica folosinta, servetele uscate si un scutec de finet. Baile, in principiu, au masuta de schimbat bebelusul asa ca va fi mai usor.
  8. Mancare – nu dati copilului sa manance inainte de a pleca de acasa decat daca chiar cere asta. Puteti avea mancare speciala pentru bebelusi in borcanel sau sa comandati mancare potrivita varstei lui si nivelului lui de diversificare.
  9. Libertate – permiteti copilului sa danseze, sa alerge si sa exploreze. Veti vedea ca va fi mai linistit si mai cooperant decat daca ii interziceti lucruri sau daca il fortati sa stea intr-un loc. Copiii au energie si vor sa descopere noul perimetru, si nu veti reusi sa il faceti sa nu se miste de la masa. Numarati impreuna scaune, flori din tabloruri, farfurii, oameni, orice va trece prin minte. Explicati-i foecare coltisor de care este interesat. Lasati-l sa se aseze pe diferite scaune sau la diferite mese. Veti fi sursprinsi cat de frumos veti coopera.
  10. Socializare – multi oameni din restaurant ii vor da atentie copilului. Lasati-l sa raspunda politeturilor, sa salute, sa spuna Pa-Pa sau sa faca prezentarile. Maria, atunci cand era bagata in seama, spunea tuturor, aratand spre mine, Mama. Era felul ei de a comunica si de a se lauda ca este acolo cu mama. Daca in jur sunt si alti copii, lasati-i sa socializeze, sa danseze, sa se ia in brate. Orice le face lor placere. Dar nu ii fortati sa dea atentie oamenilor din jur sau sa pupe nu-stiu-ce copilas. Copilul va deveni reticent si, din nou, necooperant.

Sper ca va sunt de folos sfaturile pe care le-ati gasit in acest articol. Daca v-a placut, distribuiti-l 🙂 Va multumesc!

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: www.foodstory.stirileprotv.ro

Varsta lui NU

6887236_nunu-

De curand am aflat si eu de aceasta perioada pe care o experimenteaza bebelusii si nu numai. Dupa cum v-am mai spus, primesc raspusuri atunci cand o intreb pe Maria daca vrea un anume lucru. Dupa cateva zile de raspunsuri, atat pozitive cat si negative, am observat ca Maria a inceput sa spuna mai mereu NU. Nu m-am panicat pentru ca mi s-a parut amuzant. Am inceput sa ma documentez. Nu pentru ca am considerat ca e ceva in neregula cu ea, ci pentru ca, o alta mamica, mi-a spus ca, din cunostintele ei, copiii trec prin “varsta lui NU”.

Ce este, de fapt, varsta lui NU?

Ca parinti, incercam sa ne intelegem copiii. Nu ne mai comportam sau, zic eu, mare parte din parintii de astazi nu se mai comporta cu copiii lor ca acum 20 de ani cand cuvantul parintelui era litera de lege. Nu spun ca acum copiii ni se urca in cap…spun doar ca, pe atunci, nimeni nu ne asculta, nu ne cerea parerea si nu comunica. Varsta lui NU este perioada prin care trece bebelusul intre 18-24 de luni, copilul intre 8-9 ani si adolescentul intre 15-16 ani. Nu stiu cum e cu un copil in aceasta “faza” la varsta de 8-9 ani … doar ce imi amintesc din copilaria mea. Dar va pot povesti despre Varsta lui NU la un copil de 19 luni 🙂

Aceasta “faza” apare deoarece copilul simte nevoia sa se exprime. Asa cum in primele luni de viata, comunicarea se facea prin plans, si aceasta perioada are cauzele ei. Dupa ce copilul incepe sa mearga singur, incepe sa aiba, din partea parintilor, tot felul de restrictii. “Nu ai voie la priza” “nu te juca cu foarfeca” “nu deschide dulapul din baie” si tot asa. Si atunci, el isi cere independenta :)Nu stie sa se exprime in cuvinte sau propozitii si astfel, il foloseste pe NU, pentru ca deja s-a prins ce inseamna, si, il intoarce impotriva parintelui.

Nu este o razbunare a copilului…pentru ca la varsta lui nu e capabil de razbunare…el doar isi descopera individualitatea si independenta. Simte ca detine controlul asupra a ceea ce vrea sa faca.

Ce-i de facut?

Pai…mai nimic 🙂 In regula…nu e chiar asa…

In primul rand, ca parinti, trebuie sa intelegem aceasta nevoie de independenta a copilului. Trebuie sa ii dam libertate…sa invete sa aleaga… iar faptul ca ii intelegem aceasta nevoie nu va face altceva decat sa ii dea incredere copilului. Increderea ca Mami si Tati sunt alaturi de el si il indruma, iar el va trebui sa ia cele mai bune decizii. Poate ca e devreme sa vorbim despre asa ceva la un copil de 19 luni…dar eu cred ca nu e chiar devreme. Vreau ca Maria sa aiba incredere in mine si, mai ales, sa aiba incredere in ea.

Cand, la 1 an si 7 luni, atunci cand il intrebati “Mergem acasa?”, copilul raspunde NU, zambiti-i si spuneti-i doar “Bine”. Apoi asteaptati…Nu il angrenati in jocuri sau alte activitati. Veti ramane surprinsi de decizia copilului vostru. Foarte putin timp va trece – intre 30 de secunde si cateva minute – pana cand copilul va va aduce incaltarile, sau fularul sau va va lua de mana si va va conduce catre usa de la intrare. Atunci veti intelege ca al vostru copil a luat decizia de a merge acasa. Nu va spun teorii si in nici un caz nu citez sau plagiez din carti de psihologie infantila…mie mi s-a intamplat acum cateva seri. Am intrebat-o pe Maria, fiind la sora mea in vizita, daca mergem acasa, si mi-a raspuns NU. Dupa 2 minute a venit cu fularul in jurul gatului…ea a decis 🙂

Stiu ca sunt parinti care ar spune ca e prea mare libertatea pe care imi doresc sa o dau copilului. Si o sa ii contrazic. Pentru ca nu e ca si cum las copilul sa decida daca fac un credit la banca sau nu. Este vorba doar despre o plecare catre casa. Nu o voi lasa sa decida daca sa se atinga de oala cu ciorba proaspat fiarta de pe aragaz. Dar o voi lasa sa decida daca mananca ciorba sau felul II la pranz.

E bine sa lasam copiii sa decida lucruri care, pentru noi, pot parea neinsemnate. Pentru ei este posibil sa insemne o piatra de temelie in dezvoltarea personalitatii, independentei si individualitatii lor.

Dragi parinti, lasati copiii sa aleaga! Lasati-i sa devina oameni liberi, plini de incredere si siguri pe deciziile lor. Lasati-i sa creasca si sa zboare cat de sus!

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: www.fotohime.flog.pl

Nici o zi fara peripetii

5351104-yellow-smiling-face

E destul de tarziu in noapte si sunt destul de obosita. Copila doarme linistita iar eu imi inchei ziua cu un pahar de lapte si cu o povestire. A fost prea amuzant si prea “numai mie mi se putea intampla” ca sa nu va povestesc si voua.
Continue reading