Nasterea intr-un spital privat

traim-visam-excelam-44f327_zpsnbcjofc9_edit_1452433097131_zpsyafkvpit

Urasc cu pasiune tot ce tine de spitale. Miros, pereti, seringi, branule…tot… Dar stiam ca daca vreau sa devin mama, va trebui sa fac cumva sa accept asta.

Toata sarcina mi-a fost urmarita de o doctorita foarte draguta la cabinetul particular al dumneaei. De prima data cand am ajuns acolo am vazut un banner mare pe care scria Spital Privat Isis. Am intrebat-o pe doamna doctor despre aceasta clinica si daca colaboreaza cu ea iar ea mi-a spus despre colaborarea ei cu acel spital dar, daca doresc, poate sa ma puna in legatura cu medici foarte buni din Spitalul Judetean.

Am inceput sa ma documentez despre medici, preturi si conditii si am instiintat-o pe doctorita ca vreau sa nasc in Spital Privat.

Nu ne-a trebuit mult sa luam decizia asta. Am fost intr-o vizita acolo si am rugat pe cei de la receptie sa ne spuna cam tot ce ar trebui sa stim ca avem de facut. Personalul era tanar si foarte deschis. Noi, doi viitori parinti tineri, veseli si entuziasmati de noua viata care avea sa vina pe lume.

Ni s-au explicat detaliile contactului pe care trebuia sa il incheiem cu clinica, contract care se incheia la externare, plata care se facea tot la externare si ne-au aratat o camera de spitalizare cu un singur pat si o camera cu doua paturi. Am fost foarte incantati de ce am vazut acolo si am ramas la decizia noastra.

Personal ma bucur foarte mult ca am ales un Spital Privat. Costurile au fost, intr-adevar mai mari decat intr-o maternitate sau un spital de stat, dar banii au meritat.

De ce cred ca am ales bine…pentru ca am fost tratati cu respect fara sa dam nici un ban in plus…si aici ma refer la spaga despre care toata lumea vorbeste ca s-ar da medicilor. Anestezista pe care “am prins-o” de garda in acea zi a fost o doamna foarte draguta care mi-a prezentat totul atat de frumos incat am scapat de cea mai mare frica a mea…anestezia. Ma ingrozea ideea ca va baga un ac in coloana mea si ma speriau riscurile implicate de o astfel de anestezie. Asistentele erau tinere si foarte dragute.

Cand am ajuns acolo, la ora 3:30 in noapte, m-a preluat medicul de garda. I-am spus numele doctoritei care mi-a supravegheat sarcina si m-a asigurat ca va fi anuntata in timp util. Asa a si fost.

La orice solicitare, indiferent de ora, de zi sau de noapte, cineva era acolo sa ne ajute. Am cerut in doua randuri lapte praf pentru bebelus pentru ca plangea si cred ca laptele meu nu facea fata, din cauza ca nu aveam voie sa mananc mancare consistenta, si, foarte promt, am primit lapticul cerut.

Mereu venea cineva sa vada cum suntem. Chiar si noaptea. Desi asistentele ascultau la usa noaptea si, vazand ca e liniste, asteptau sa se faca dimineata si apoi intrau la noi sa ne vada.

La fiecare schimb de garda, medicii veneau sa faca controlul meu si al lui bebe.

Si nu in ultimul rand, Taticul Mariei a stat langa noi in fiecare moment. I s-a permis sa vina si sa plece de cate ori era nevoie. A asistat la nastere, a facut poze, si cel mai important, a auzit primul tipat al fetitei lui. Am trait impreuna acest moment si suntem, si acum, fericiti ca a fost asa. Cred ca, intr-un fel, acele momente ne-au unit si mai mult si am inteles impreuna ce inseamna aducerea pe lume a unui copil.

Am ales sa nasc intr-un spital privat si as face-o de fiecare data. Pediatra care a asistat nastere, ne-a lasat numarul de telefon si ne-a spus ca dupa o saptamana avem o consultatie gratuita. Am ales apoi sa ramanem in supravegherea aceluiasi doctor pediatru, dna dr.Oprea Magdalena si suntem foarte incantati de felul in care se comporta cu bebe si felul in care ne ajuta atunci cand avem cate o problema.

Am avut o experienta minunata in spitalul privat in care am nascut. Dupa cum spuneam, a-m face-o din nou. Si, daca va mai veni un membru in casa noastra, vom alege acelasi spital si aceiasi medici.

Pentru mine, experienta nasterii nu a fost traumatizanta, si sunt sigura ca nici pentru Maria nu a fost tinand cont ca, desi eram in post-operator, au adus-o in prima jumatate de ora dupa nastere langa mine. Au tinut foarte mult la alaptat.

Ce m-a uimit foarte tare a fost grija doctoritei care a urmarit sarcina si care a asistat nasterea. Dna dr. Peteanu Mihaela. Ii spun numele pentru ca datorita ei am scapat de frici si mi-a oferit liniste pe toata durata celor 40 de saptamani si 3 zile. La sfarsitul programului ei la clinica, a venit sa vada cum ma simt si daca bebe e bine. Apoi, a doua zi, intr-o sambata, a venit din nou sa se asigure ca alaptez si ca ma recuperez bine.

Postarea asta nu s-a vrut de la inceput atat de personala, dar pe masura ce am scris-o, mi-am dat seama ca nu va pot povesti altfel decat asa.

Taticul Mariei spune, si acelasi lucru il sustin si eu si vi-l transmit, nasterea intr-un spital privat nu ar trebui sa fie un lux. Asa ar trebui sa fie si in spitalele de stat. Nu aruncati cu rosii in mine…nu stiu cum e in spitalele de stat pentru ca nu am fost. Nu vreau sa le blamez…spun doar ce striga lumea in gura mare. Sunt sigura ca exista in tara spitale de stat care sunt la fel ca si spitalele private.

Acestea fiind spune…mamici, ati nascut/ ati naste intr-un spital privat in detrimentul unui spital de stat?

Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: http://www.isis-med.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s