In deplasare cu copilul de 1 an si 6 luni

bebe-vacanta_zpshwtsro5t_edit_1452364440102_zpsidlusrbs

Iata un subiect despre care nu credeam ca voi scrie. Credeam ca Maria, pentru ca este un copil care este obisnuit cu deplasarile, cu excursiile de o saptamana-doua in alt oras, in alta casa, va fi ca si noi, oamenii mari…adaptata perfect si imediat schimbarii. Ei bine, suntem, de o saptamana la bunici. Mai bine spus la bunica…pentru ca bunelul nu mai este de mult printre noi.
Taticul Mariei este plecat pe mare pentru urmatoarele 6 saptamani. Iar noi ne-am mutat mai aproape de oameni dragi pe care nu i-am vazut de mult si de care ne era tare dor.
Ne-am urcat in tren, cu Tina cu tot, si ne-am pus la drum…am crezut ca nu se mai termina drumul. Maria a dormit mai putin de jumatate de drum(un drum de aproape 9 ore), din cauza oboselii a foat maraita…in fine…am ajuns pana la urma. Dar acum au inceput altele…
Am descoperit ca bebelusul nostru vrea inapoi in casa noastra. Unde cunoaste fiecare centimetru. Aici, in cateva zile, au agasat-o rude, prieteni de familie si cunostinte. Saraca de ea e debusolata. Nu pot parasi camera fara ea. Cred ca se teme ca o las aici si eu plec. Sigur va mai dura putin pana sa se obisnuiasca.
Nu mi-a trecut prin cap ca un copilas asa mic poate simti astfel. Oare daca eram cu totii, adica si cu Taticul Mariei, ar fi fost altfel? Cateodata ma prinde de mana si ma duce intr-o camera apoi inchide usa…sa stam doar noi doua…astazi am hotarat sa stam doar intr-un loc sa aiba timp sa se obisnuiasca si sa accepte schimbarea. Am petrecut timpul doar noi doua si ne-am jucat impreuna. Trebuie sa inteleaga ca nu o voi abandona si ca voi sta mereu alaturi de ea.
A avansat si cu achizitiile. Daca in perioada in care a fost bolnavioara am incercat sa nu insist pe nimic din noutatile pe care ar trebui sa le invete, acum a inceput sa spuna diverse cuvinte. Spre exemplu a spus foc si tic tac…asta din cuvintele spuse clar. Ea este un copil emotiv si timid, zic eu. Pentru ca stie multe cuvinte pe care le repeta doar pentru ea, fara ca noi sa o auzim. Incearca sa spuna Salut (gesticuland si cu mana).
Mai nou, sunt foarte incantata de comunicarea dintre noi. Ma inteleg cu ea ca si cu un adult. O intreb daca vrea sa manance, sau sa bea apa, sau sa faca baie, sau sa iasa afara…si la fiecare intrebare imi raspunde… deocamdata dand din cap Da sau Nu. Dar ma multumesc si cu atat acum. E foarte interesant sa nu mai pui masa si copilul la masa fara sa stii daca asta vrea in acel moment. Acum o intreb si ea imi raspunde. Sunt tare mandra de ea.
Ca o concluzie, copilul nu trebuie fortat cu nimic. Ei…stiam asta deja…dar eu nu am stiut ca trebuie luati usor si trebuie sa le acordam timp de acomodare intr-o alta casa sau intr-un alt oras. Pentru a mia oara mi s-a demonstrat si am simtit pe propria piele ca un copil nu este “doar un copil”. Ca sa nu mai spun ca babismele de genul “ei, trebuie sa se obisnuiasca si cu asta” incep sa ma scoata din sarite si imi dau seama ca nu sunt decat babisme. De ce “trebuie” sa se obisnuiasca? De ce “trebuie” sa le faca pe toate obligat-fortat doar pentru ca e “doar un copil”?
Incetul cu incetul ne obisnuim aici si ne va fi mai usor.
Cu drag, Mamica Mariei.

Advertisements

2 thoughts on “In deplasare cu copilul de 1 an si 6 luni

  1. Mami says:

    Asa e.. eu cu Edy am avut experiențe de genul asta de mai multe ori chiar in vizite scurte. Uneori tb sa faci abstractie de tot ce e in jur si sa faci orice ca sa iti simti puiul linistit si fericit.

    Liked by 1 person

  2. Silvia B says:

    La fel si noi avem un an si 6 luni si calatorim des cind la bunicii din Republica Moldova. ..cind in România. …primele zile cu mare greu o dezlipesc de linga mine Noroc de surioara mea de 8 ani ca sta cu ea si e ok…acum am venit in ro si cred eu ca so adaptat mai usor și datorită ca este si taticul…desi este la fel un copil timid…stie si intelege tot imi arata cei trebuie pronunta doar strict ceia ce are ea nevoie…apa…papa si restul le inteleg eu…sunt si eu uneori asa putin indispusa ca fetita refuza sa repete unele sunete sau cuvinte care i le zic.. dar numi pierd speranta fiecare copil are ritmul sau…

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s