“Maria cea de ieri VS Maria cea de astazi”

Zilele astea nu am fost in apele mele. Foarte pusa pe ganduri, foarte critica si foarte cicalitoare. Iar nu mi s-au aliniat planetele.
Cand am inceput blogul acesta am zis ca voi scrie numai despre lucruri pozitive, frumoase si ca va voi povesti despre educatia perfecta pe care i-o vom da Mariei. Dar, ca orice parinte, intampinam si noi probleme in educatia pruncului.

Oamenii au tendinta sa povesteasca numai lucrurile bune pe care le traiesc dar, din rusine, pe cele rele le omit.
Acum doua luni, a venit mama la noi si dupa doua ore de stat cu noi a dedus ca Maria este un copil foarte cuminte si chiar s-a mirat de asta. Am intrebat-o de ce este asa surprinsa si mi-a spus ca ea credea ca Maria este un copil mult mai agitat pentru ca ei ii trimiteam pe internet doar filmulete in care se tavalea in plans – a facut treaba asta de doua ori cand nu i-am permis un lucru pe care voia sa il faca, probabil ca sa imi testeze limitele – sau era murdara peate tot de iaurt – o mai lasam sa se joace cu mancarea pentru ca, de altfel, ea mananca fara multa murdarie.
Acum mi s-a pus pata ca Maria nu repeta cuvinte dupa mine si nu ma imita. Stiu ca fiecare copil este unic si fiecare isi dezvolta propriul segment de personalitate, mers, vorbire sau socializare. Dar tot imi pun intrebari legate de faptul ca Maria nu spune decat cateva cuvinte pe care le spune de multa vreme si atat.
Aseara am avut o discutie cu Taticul Mariei si am ajuns la concluzia ca problema este la mine. O compar pe Maria cu nepotelul nostru care este cu 3 luni mai mic si repeta cuvinte dupa mama lui. Si de aici…”Maria de ce nu face asta?”
Deocamdata nu e cazul si sper sa ma opresc din treaba asta, dar la un moment dat va fi o problema cand ma voi trezi spunandu-i Mariei ca ea nu e la fel de buna ca alti copii si ii voi stirbi respectul de sine.
Va povestesc si voua experientele noastre in speranta ca veti invata si voi din greselile noastre.
Maria nu repeta sunete sau cuvinte si cred ca am intrat putin in panica. Dar m-am documentat si se pare ca nu e asa grav cum vad eu lucrurile. Ba, mai mult, ma tem ca gravitatea problemei o dau eu. Va spuneam ca ii pot stirbi respectul de sine si nu vreau asta. Cand va creste as putea-o compara cu colegii de scoala si nu e corect pentru ea sa se simta inferioara fata de colegii ei.
E important, in cresterea copiilor, sa ne dam seama unde gresim pentru a nu persista in greseala.
Am vazut un filmulet in care se explica toata treaba asta cu respectul de sine. Ce mi-a ramas in minte foarte tare este faptul ca trebuie sa imi cresc copilul comparandu-l cu el insusi si nu cu alti copii. Adica, atunci cand face un lucru, bun sau rau, sa stau de vorba cu el si sa il intreb cum s-a simti facand acel lucru. Motto-ul educatiei in ceea ce priveste respectul de sine trebuie sa fie “Maria cea de ieri vs. Maria cea de astazi”.
Trebuie sa invatam sa ii crestem in asa fel incat in fiecare zi sa fie in competitie cu propria persoana pentru a putea evolua.
Si, mai ales, sa invatam sa evoluam noi. Imi aduc aminte ca am fost crescuta in comparatii cu colegii sau cu verisorii. Nu pot spune ca asta mi-a scazut respectul de sine. Dar oare pentru copilul meu ce efect ar avea comparatiile? Eu, una, nu vreau sa risc nimic.
Cu drag, Mamica Mariei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s