Mancarea preferata

La noi in casa fiecare are cate o mancare preferata. Ceea ce ma bucura cel mai mult este ca toti membrii – mai putin Tina 🙂 – adora fructele.

Sa o iau cu inceputul si sa va spun ca postarea asta a inceput de la mancarea preferata a Mariei. Acum ii dau sa manance pentru ca a dormit cam mult la pranz si am realizat ca ea, desi are doar un an si cinci luni, are o mancare preferata.

Ricky devoreaza mere, mandarine si banane pe langa mancarea speciala pentru el. Merele, insa, sunt de departe preferatele lui…

img_20151130_154534_zpsxw6jpnrr_edit_1448891264537_zpsa1k5eapf

Nu…nu are nici o problema cu cioculetul…este doar mar…pentru ca mananca pe nerasuflate marul 🙂

Tina, bineinteles, prefera carnea. Ii dau de obicei carne fiarta dar si ce mai ramane dupa masa. Mananca si bobite speciale pentru ea dar si ciorbita 🙂

Mie si Taticului Mariei ne plac cartofii prajiti. Nu facem exces pentru ca nu sunt sanatosi. Dar din cand in cand ne place sa ii savuram. Pe langa asta eu sunt un mare fan al ciocolatei si al bananelor. Taticul Mariei mananca mere si grapefruit in general.

Pe Maria am lasat-o la sfarsit pentru ca vreau sa va vorbesc despre mancarea ei preferata. Ea este un copil mancacios si ii place mancarea de orice fel. Mamaliguta cu branza si smantana, paste cu sos, ciorbita de orice fel…pe toate le mananca cu placere. Dar daca o dor dintii sau ii lipseste pofta de mancare, nu dau gres niciodata cu supa crema de legume cu dovleac.

img_20151130_154016_zpspmun23jk_edit_1448891498135_zpsfdnq7hks

Supa crema de legume (Reteta pentru 2 portii)
Ingrediente:
O ceapa
Un morcov
Un sfert de telina mica
Doi cartofi medii
O jumatate de ardei capia
200 g de dovleac pentru placinta
O lingurita de ulei de masline
Doua linguri de samantana sau iaurt
O jumatate de lingurita de oregano
O jumatate de lingurita de patrunjel uscat
Un varf de lingurita de sare

Mod de preparare:
Pun la fiert ceapa, morcovul, telina si ardeiul taiate cubulete impreuna cu sarea si le las sa fiarba 20 de minute. Apoi adaug cartoful si dovleacul, uleiul de masline si verdeata uscata (oregano si patrunjel). Mai las sa fiarba pana cand toate legumele sunt fierte.

Opresc aragazul si le las 5 minute sa se odihneasca. Scot doua polonice din supa si pun deoparte in cazul in care vreau sa o fac mai lichida.

Cu blenderul de mana blenduiesc toate legumele si adaug smantana sau iautul pentru gust si pentru ca supa sa devina cremoasa.

Cat supa se mai odihneste putin, pun la prajit doua felii de paine sau tai painea cubulete, le dau cu ulei de masline, putin usturoi si oregano si le pun la copt in cuptor pe o hartie speciala pentru copt. Ies niste crutoane foarte aromate.

Pentru Maria adaug si niste carnita fiarta, rotisata sau la cuptor, depinde de care am in momentul acela, in general ii pun pulpita de pui taiata cubulete.

Este o supa delicioasa, aromata si care poate fi mancate si de parinti si de puiuti. Dupa cum spuneam, Maria este un mare fan al acestei mancari.

Pofta buna!

Voi ce mancaruri preferate aveti?

Cu drag, Mamica Mariei.

Imi e dor de iarna…

51ccefc4-0a9e-4b3f-8c4d-42b7f1a626b5_zps6e8ed3db

Am iesit astazi afara si aerul rece m-a izbit si mi-a umplut plamanii. Pe Maria am imbracat-o cam gros, cred eu, dar ea nu a protestat…deci inseamna ca i-a fost bine.

Am fost doar pana la supermarket si pana la pet shop. I-am luat ieri Tinei o hainuta si ii era foarte mare. Asa ca a trebuit sa o returnez.

Era tare placut afara desi aerul era chiar rece. Mirosea putin a ger si pentru o secunda mi-am imaginat cum ar fi daca ar ninge. La noi nu ninge ca in alte parti pentru ca zona e mai calda iar marea nu atrage fulgii si gerul.

Imi e dor de copilaria in care mergeam la scoala prin zapada pana la genunchi…

Oare copiii nostri vor avea iernile de odinioara?

Prima ecografie a bebelusului

img_20151124_201301_zpsvmp8rojh_edit_1448462528711_zpsy3unkggu

Sunt doi ani de atunci…doi ani fara fix 3 zile. Era noiembrie si facusem deja programarea la medic. Stiam ca sunt insarcinata si miracolul ce mi se intampla parea de nedescris.

Prima ecografie am facut-o tarziu…cand bebelusul avea 11 saptamani. Nu cunoateam pe nimeni, nici un doctor…sa cer recomandari nu puteam pentru ca inca nu stiam cum sa dam vestea…

Este important sa mergeti la medic dupa pozitivarea testului de sarcina pentru ca trebui sa stiti daca sarcina este pozitionata cum trebuie, unde trebuie, daca bebelusul se dezvolta in parametrii normali.

Am auzit tot felul de pareri ca ecografia este periculoasa pentru bebelus. Dar eu nu cred asta. Ecograful foloseste ultrasunete iar pentru bebelus este vorba doar de un vuiet pe care il aude.

Pentru noi, prima ecografie a declansat emotii pe care nu credeam ca le vom simti. Am vazut foarte clar corpul bebelusei si am zambit cu gura pana la urechi. Am inceput sa tremur si a fost, cumva, o constientizare a faptului ca ceea ce crestea inauntrul meu era un omulet de 11 cm a carui inimioara batea puternic. Cel mai frumos sunet pe care il auzisem pana atunci.

Prima ecografie a fost prima minune din lungul sir de minuni ce aveau sa urmeze.

Voi cand ati facut prima ecografie? Ce ati simtit atunci?

Cu drag, Mamica Mariei.

Cata iubire poate incapea intr-o inima?

avatar_zpsvcckp3d0

Voi stiti cata iubire poate sa incapa intr-o inima?

Ma surprind umplandu-ma de iubire pentru omuletul care ma ia de mana si ma duce intre jucarii sa ne jucam impreuna dupa ce, din punctul ei de vedere, am stat prea mult timp in bucatarie.
Ma surprind strangand-o in brate atat de tare ca ma sperii.
Ma surprind pupandu-i fiecare bucatica de carne…din carnea mea…
Ma surprind privind-o cand doarme…ma trezesc noaptea sa o privesc…si nu ma satur…
Ma surprind incercand sa tin minte fiecare grimasa a ei…fiecare zambet strengaresc si pur…fiecare chiot de bucurie…si nu ma satur…
Ma surprind intrebandu-ma ” Oare cum era viata noastra inainte de Ea?”
O iubesc cu toata fiinta mea si cu fiecare zi o iubesc mai mult…
Voi stiti cata iubire poate incapea intr-o inima?

Cu drag, Mamica Mariei.

Rolul lui TATI

img_20151125_091611_zpsk1ydjg5h_edit_1448435868008_zpsjuxqc1mz

Cand am ramas insarcinata stiam ca ma pot baza pe ajutorul Taticului Mariei. Asa ar trebui sa fie. Ar trebui ca toate mamicile sa fie sigure ca se pot baza pe sprijinul perechii din viata lor. Din pacate nu este peste tot asa. Dar nu despre asta vreau sa va scriu.

Vreau sa va povestesc, din casa noastra, ce inseamna sa te poti baza pe Tati. La inceput, cand inca nu stiam ca sunt insarcinata dar ne doream foarte mult, Taticul Mariei batea usor cu degetul pe burta mea si intreba: ” E cineva acolo?” A vorbit mereu cu micuta care crestea si i-a simtit miscarile.

La nastere a vrut sa fie acolo sa o auda si sa o vada. A asistat si a filmat nasterea si a stat cu noi cele trei zile in maternitate. A avut grija sa nu ne lipseasca nimic.

Rolul lui Tati este foarte important inca dinainte sa se nasca bebelusul. Din punctul meu de vedere el trebuie sa stie cum creste bebe, ce se intampla cu mamica pe toata durata sarcinii si trebuie sa fie documentat la fel ca si mamica.

Dupa ce vine pe lume bebelusul, pe langa faptul ca trebuie sa se asigure ca noua familie are tot ce ii trebuie, tinand cont ca mamica nu poate iesi din casa, Tati trebuie sa ia parte la toate activitatile…schimbat scutece, baita, joaca.

Lasand la o parte generalitatile, Taticul Mariei a fost acolo mereu. Ne topeam amandoi cand ii faceam baita. Ei ii placea si noua nu ne venea sa credem ca avem grija de puiutul nostru.

Colici nu a avut…dar au venit noptile in care, din cauza primului dinte, se trezea, ca pe ceas, la miezul noptii, cu dureri de burtica. Ne trezeam amandoi si o alinam pe rand. Apoi adormeam cu totii.

Faceam impreuna exercitii de invatare a mersului. Desi statea in picioare, Maria nu stia sa faca pasi. Tati ii punea piciorusele ei mici pe picioarele lui si paseau impreuna. Era minunat sa ii vad asa.

Dimineata ne alintam cu totii iar Maria, cand se trezeste, primul cuvand pe care il spune este ” ta-ti” si il cauta in jumatatea lui de pat.

Tati trebuie sa fie acolo…daca e vorba de un baietel…pentru ca Tati este modelul lui in viata…iar daca e vorba de o fetita…ei bine…Tati trebuie sa fie acolo pentru ca el va fi prima si cea mai mare dragoste a ei.

Cu drag, Mamica Mariei.

“Maria cea de ieri VS Maria cea de astazi”

Zilele astea nu am fost in apele mele. Foarte pusa pe ganduri, foarte critica si foarte cicalitoare. Iar nu mi s-au aliniat planetele.
Cand am inceput blogul acesta am zis ca voi scrie numai despre lucruri pozitive, frumoase si ca va voi povesti despre educatia perfecta pe care i-o vom da Mariei. Dar, ca orice parinte, intampinam si noi probleme in educatia pruncului.

Continue reading

Toamna

img_20151115_145301_zpso7gea3oz_edit_1447656064398_zpslvxtrlqdSe sfarseste toamna…eu ador toamna…imi plac ploile, imi plac peisajele si ador frunzele ingalbenite. M-am nascut toamna si probabil de asta…
Cred ca si Mariei ii place toamna. Am iesit zilele astea in care temperaturile au fost foarte ridicate prin parc si pe malul marii. Ii place sa intre cu picioarele in mormanele de frunze si sa le taraie dupa ea. Ii place sa se aseze in mijlocul lor si sa le arunce in sus. E o placere sa o vezi jucandu-se cu toamna.
Voua va place toamna?
Cu drag, Mamica Mariei.

Primii pasi…primele incaltari

Maria a facut primii pasi singura destul de devreme…pe la 10 luni…cand ne jucam cu ea atragand-o de la unul la altul. Facea timid doi pasi cu manutele intinse. Apoi a facut patru pasi pe la 11 luni si cu o saptamana inainte sa implineasca 12 luni a plecat cu un adidas de langa canapea, moment in care eu m-am speriat pentru ca nu stiam daca sa o las sa cada sau sa o prind si sa o opresc. Continue reading

In vizita

Aseara am fost la niste prieteni in vizita. De mult nu am mai facut vizite pentru ca Taticul Mariei ajunge dupa amiaza tarziu acasa si este destul de obosit. Iesim doar la o plimbare care sa ne relaxeze pe toti si sa o oboseasca pe Maria si cam atat.
Prietenii nostri au o fetita de aproape sase luni. E o dulceata foarte energica si activa. Ultima data cand am fost la ei, am stat foarte mult dupa Maria pentru ca nu stiam ce poate gasi si baga in gura…tinand cont de faptul ca la noi acasa totul este sigur pentru un copil de un an si patru luni. Acolo insa, nu stiam ce poate gasi.
Cand am ajuns, Maria a inceput explorarea. Nu ma mai temeam de ce ar putea gasi pentru ca acum nu mai baga orice in gura si daca gaseste ceva nou, intai vine la mine sa imi arate ce a gasit.
Am fost foarte relaxata. Am lasat-o sa exploreze. I-am explicat de la inceput ca  nu are voie in baie si in bucatarie si i-am lasat la dispozitie dormitorul, sufrageria si holul. A fost foarte ascultatoare si, pentru ca la un moment dat s-a plictisit de acelasi decor, m-a prins de mana sa mergem impreuna pe “teritoriile interzise”. Am mers cu ea, i-am aratat tot ce a vrut si apoi s-a intors in camerele permise.
Pot spune ca Maria a trecut testul…Suntem mandri de ea! Si, pe viitor, vom merge mai mult in vizite…

Cu drag, Mamica Mariei.

Din galeata in rucsac…

Daaaa….va inteleg daca titlul vi se pare ciudat…pentru noi, insa, reprezinta numele unui joc foarte fascinant pentru Maria la momentul acesta. Acum ceva vreme am cumparat de la Selgros o galeata cu napolitane…pentru ca sunt o mare devoratoare de napolitane…desi de cateva zile incerc sa “ma las”. Nu va imaginati ca au fost chiar asa multe napoliane…doar 1000 de grame 🙂

Dupa ce am terminat napolitanele, am curatat gleata si am pus acolo jucariile mici ale Mariei. Avem tot felul de chestii micute…masinute, un ceas, o muzicuta, zornaitori si o pereche de ochelari de inot – sper sa iau cat mai repede telefonul de la reparat sa ii fac Mariei poze cu acei ochelari pentru ca este adoabila 🙂

Rucsacul despre care va vorbeam este unul micut si roz cu o Minnie foarte zambareata…Cand se plictiseste de carticele sau de plusuri, prinde galeata si o rastoarna in mijlocul sufrageriei. Atunci stiu ca este momentul pentru jocul ei preferat. Si pun o parte din jucariile deja rasturnate ,in galeata si o parte in rucsac…iar ea le muta dintr-una in alta 🙂 Este un joculet foarte simplu, dar pentru ea este foarte important.

Ma gandeam zilele trecute ca cei mici se bucura tare mult de lucrurile marunte si foarte marunte. Ceea ce ar trebui sa facem si noi…sa ne lasam dusi de val si sa primim fiecare secunda din viata ca pe o binecuvantare…

Cu drag, Mamica Mariei.