Tina

Asa cum v-am promis in descrierea noastra, va fac astazi cunostinta cu Tina. Este un catel minunat, rasa pekinez si are o poveste trista, dar cu final fericit.

Era 20 martie 2014. Maria mai avea inca trei luni pana sa vina pe lume. M-am trezit si m-am dus la bucatarie sa pun de cafea. Mi-am aruncat un ochi pe geam (noi stam la parter) si am vazut o vecina care venea spre geamul meu cu fata aceea pe care o avem toti cand vedem ceva foarte dragalas…cum ar fi, un catelus…

Noi discutam despre cumpararea unui catel pentru ca Maria sa aiba partener de joaca pana vine un fratior sau o surioara. Dar am tot amanat treaba asta cu diverse pretexte…ba ca e iarna si nu il putem invata sa iasa afara, ba ca ce facem cu el daca plecam in vacanta etc.

Ei…catelul ne-a ales pe noi pana la urma…
Revenind…am vazut-o pe vecina cum ridica din iarba o chestie blanoasa si maro. Nu am stiut initial ce este dar mi-am adus aminte ca peste noapte auzisem un catelus plangand…dar nu mi-am imaginat ca plangea chiar sub geamul meu.

Am lasat totul balta si l-am trezit in graba pe Taticul Mariei. I-am spus ca afara este un catelus mic si dragalas si sa mergem sa-l vedem. Eu sunt aproape bolnava cu animalele de companie. As vrea sa am toate animalele in jurul meu. Visez cateodata chiar la o ferma…

Taticul Mariei, caruia ii place mereu sa imi faca pe plac…iar eu ma simt ca un copil cand el face asta, s-a ridicat din pat si a iesit afara. Eu am mai intarziat doua minute…deh, nu ma duceam doar pe mine…mai era si Maria atasata. Cand am iesit eu, mi-a spus ca il luase vecina in casa la ea. Imi parea tare rau ca nu il luasem noi. Dar, pentru ca Tina era destinata sa fie a noastra, vecina s-a intors aproape plangand si a spus ca nu poate avea grija de el si ca poate il ia cineva care poate. Fara sa stam pe ganduri am spus ca il luam noi. L-am luat in brate…si nu i-am mai dat drumul.

Am luat-o la cald in casa si a adormit foarte repede si mult pentru ca era destul de inghetata dupa noaptea petrecuta afara. Noi stateam langa ea si ne intrebam cand se va trezi sa ne jucam cu ea.

In aceeasi zi am mers la veterinar, am inceput deparazitarea interna si externa, i-am facut carnet de sanatate si vaccinurile obligatorii. I-am cumparat jucarii si un cosulet in care sa doarma…desi noaptea o luam langa noi in pat…

Numele nu i l-am pus noi pentru ca nu reuseam sa ajungem la un consens…numele i l-a pus Mami. Ea i-a zis Tina…si asa a ramas .

Cand a venit Maria pe lume, Tina a iubit-o din primul moment. Ii aducea in pat jucarii si mancare, dormea langa ea si daca intra altcineva in camera, in afara de mine sau Taticul Mariei, imediat sarea la el.

Maria a cunoscut-o chiar dinainte sa vina pe lume. Misca in burtica atunci camd Tina latra. Dar nu erau miscari de sperietura. Nici acum nu se sperie daca Tina latra noaptea si nu ii deranjeaza deloc somnul. Acum, ca Maria e mai mare, se alinta amandoua dimineata, se joaca impreuna si dorm impreuna.

Asta este povestea cu final fericit a Tinei. Este cetelusul nostru, o iubim si avem grija de ea.

Multe persoane ne-au spus sa renuntam la ea pentru ca e greu sa ingrijesti un copil si un catel. Dar noi le facem pe toate cu mare drag si cu mare bucurie. Si nu a-m renunta la Tina pentru nimic in lume. Voi aveti catei care cresc impreuna cu copiii? Cum se inteleg?

Cu drag, Mamica Mariei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s