Gauri prajite

Poate ca vi se pare ciudat titlul…insa asta este o reteta…
M-am pus pe gatit acum doua zile…Cumparasem drojdie si mai avea o saptamana din termenul de valabilitate…O luasem cu gand sa fac gogosi. Am gasit reteta perfecta pe internet, desigur, si m-am pus pe gogosit. Reteta e foarte draguta si simpla. V-o spun si voua…

Ingrediente:
– 5 galbenusuri
– 500 g faina ( eu am mai suplimentat si cre ca am ajuns undeva la 750 g faina)
– o lingura de zahar
– 40 g drojdie proaspata
– coaja de lamaie ( eu am pus esenta de lamaie pentru ca ma cam tem de coaja lamailor din ziua de astazi)
– 350 ml lapte
– 120 g unt la temperatura camerei ( eu l-am topit si cred ca de aici si suplimentarea cu faina)
– un varf de lingurita de sare
– o lingurita de rom ( eu am folosit esenta de rom)
– zahar pudra( pentru pudrat) – noi le mancam cu finetti ca sa nu ne umplem de zahar pudra

Preparare:
Amestecati drojdia cu zaharul si cu doua linguri de lapte caldut pana cand drojdia se lichefiaza. Separat, puneti galbenusurile si le frecati cu sarea pana cand aceasta se topeste, apoi adaugati esentele ( lamaie si rom) si restul de lapte. Intr-un bol mare puneti faina peste care adaugati amestecul de galbenusuri, untul si drojdia lichida. Framantati pana obtineti un aluat elastic.
Aluatul il lasati sa creasca cel putin o ora. Apoi intindeti o foaie destul de groasa…cam de 0,5-1 cm din care decupati, cu ajutorul unui pahar sau a unei forme de prajituri, gogosile.
Ei, dragilor, aici vine secretul acestor gogosi. Ele, asa, decupate, mai trebuie lasate sa creasca cel putin 30 de minute…altfel, veti obtine niste gauri prajite, asa cum am obtinut eu.
Revenind, dupa ce gogosile au mai crescut o data, le prajiti in ulei mult si incins bine. Le scoateti pe hartie absorbanta si le mutati apoi intr-un castron mare…mare am zis…si le savurati pe nerasuflate…pudrate cu zahar, cu finetti, cu nutella, cu dulceata sau cu orice va mai place.
Acum, ca ati aflat reteta, sa va spun de unde aceasta denumire neobisnuita.
Eram bucuroasa nevoie-mare ca Taticul Mariei se va intoarce de la munca si va gasi un castron mare cu gogosi. Trebuie sa va spun ca ale mele gogosi au fost private de acea jumatate de ora de crestere pentru ca nu am avut timp sa le las la odihna.
Buuuuuun….a venit Taticul Mariei acasa, am mancat cu totii si apoi zic, hai sa mancam gogosi acum ca deh…ma chinuisem sa framant, sa decupez, sa prajesc…dupa prima inghititira, Taticul Mariei pufneste in ras, el fiind o persoana foarte spirituala si cu simtul umorului,  si ma intreaba:
– Ce sunt astea?
– Cum adica ce sunt? Raspund destul de intrigata.
– Pai da, ce sunt?
– Ce sa fie…gogosi…
– Ce fel de gogosi sunt astea? Tu le-ai gustat? Astea sunt gauri prajite!
Moment in care ne-am pus amandoi pe ras de nu ne puteam opri. Ce-i drept, asa si erau, gauri prajite. Un fel de cochilii de gogosi cu un gust foarte bun. Intr-un final, gogosile mele au mers perfect cu finetti. Am mancat cu totii si la fiecare noua gogoasa zambeam la gandul denumirii celei noi.
Sper ca aceasta reteta sa va iasa…macar voua…si daca va ies tot gauri prajite, nu-i o tragedie…merg foarte bine umplute cu ceva dulce.
Cu mult drag, Mamica Mariei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s