Imi cresc copilul instinctiv

  Sarcina, nasterea, alaptarea…toate sunt in natura firii. Asa a lasat Dumnezeu pe Pamant…sa ramanem insarcinate, sa nastem, sa alaptam…

Cand am ramas insarcinata am simtit implinirea…totul orbita in jurul mugurasului de viata care se forma in pantec. Mereu m-am temut ca nu voi sti ca sunt insarcinata decat dupa saptamani bune. Dar imi cunosc foarte bine corpul…si am simtit din primul moment.

Mai in gluma, mai in serios, mereu am spus ca m-am nascut sa fiu sotie si mama. Perceptia mea despre viata era ca o famile fericita este tot ceea ce conteaza. Acum, ca o am, ma gandesc si la cariera…pana acum cariera nu avea nici o importanta.

Ca sa revin la subiect…cand am luat-o pe Maria prima data in brate, am simtit aproape fizic instinctul matern cum ma inunda si din acel moment am stiut cum sa reactionez indiferent de ce problema ne lovim in ceea ce o priveste pe Maria. Totul a venit instinctiv. Atunci cand rudele sau prietenii sau colegii si-au dat cu parerea si au incercat sa imi dea sfaturi, i-am ascultat desi nu le-am dat neaparat dreptate.

Mi-a fost grozav de frica de momentul cand Maria va face febra. Ma documentam mereu pentru ca nu stiam daca imi voi da seama sau cand si cum va trebui sa reactionez si sa iau masuri. Imi puneam o mie de intrebari si ma trezeam noaptea sa ii verific temperatura. Prima data a facut febra pentru ca fusesem in oras la o pizza si aerul conditionat din pizzerie era cam puternic. Dimineata am simtit-o mai calda ca de obicei si mi-am dat seama ca are febra. A scazut dupa administrarea unui antitermic, dar am adormit-o in bratele mele pentru ca frica nu disparuse. In brate simteam ca este in siguranta…si poate la fel simtea si ea.

Maria nu este un copil bolnavicos si nu a mai facut febra decat atunci cand i-a iesit primul dinte…dar, de atunci, instinctele s-au mai ascutit si acum stiu ce sa fac si pentru unele situatii am si planuri de rezerva chiar.

Au fost nopti in care se trezea, ca pe ceas, la miezul noptii, plangand si cu dureri de burtica din cauza eruptiei dentare. Si eu, si Taticul Mariei, ne-am trezit si am fot langa ea alinand-o cum am stiut mai bine. Nu ne-am plans ca nu ne-am odihnit in acea noapte. Am luat totul asa cum este si am considerat ca reactionam parinteste facand ce stim mai bine pentru copilul nostru.

Am alapat-o pe Maria din primul moment…o alaptez si acum la 1 an si 3 luni si o voi face pana cand va fi nevoie sau pana cand instinctul imi va spune ca e bine. Nu am pus prea multe intrebari. Am simtit totul atat de natural incat nu am simtit nevoia sa pun intrebari. Nu m-am ingrijorat cand a dormit cu noptile la san sau cand nu a vrut sa doarma in patut. Doar i-am oferit ce si cand a avut nevoie, punandu-i la picioare toata disponibilitatea si toata dragostea mea.
Cu totii facem greseli…si noi vom gresi pentru ca dintre toate meseriile din lume, parenting-ul e o treaba a naibii de grea. Dar suntem pregatiti sa ne asumam greselile si sa tragem ponoasele.

Dragii mei cititori, cresteti-va copii instinctiv! Este un indemn pe care il tot repet de cand s-a nascut Maria. Am in jur cunostinte care se lasa influentate de sfaturile mamelor de acum 30 de ani. Nu spun ca sfaturile lor nu ar fi bune! Va rog, sa nu ma intelegeti gresit! Dar sunt situatii diferite, traim vremuri diferite, si puiul vostru este cel care are de suferit. Spun asta pentru ca am in jur cunostinte care mai dau copilului cate o palma “la pampers” pentru ca la 10 luni, copilul lor, “nu vrea sa invete din greseli”. Si asta pentru ca asa au vazut in familiile lor, asa au fost crescuti si poate ca au fost chiar sfatuiti in sensul asta. Nimeni nu stie mai bine, in afara de voi si de puiul vostru, care sunt problemele pe care le aveti. Si, mai mult, nimeni nu are solutiile, in afara de, repet, voi si puiul vostru. In inima si in instinctul vostru gasiti dragostea si calea de a va creste puii sanatosi si frumosi.

Imi cresc copilul instinctiv, indiferent cat de primitiv ar suna!
Cu drag, Mamica Mariei!

Advertisements

2 thoughts on “Imi cresc copilul instinctiv

  1. Silvia says:

    Cel mai valoros sfat primit de cand sunt mama a fost: tu esti mama ei si tu simti xe e mai bine pentru puiul tau. Acum sarcina e programata, nasterea are un termen, alaptatea se face dupa un program( de cate ori mi-au auzit urechile ca trebuie sa manance fiica-mea la 3 ore ca sa se digere lapticul). Cum a supravietuit specia noastra milioane de ani? Pai foarte simplu: instinctual!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s