Drepturile copilului

 Cand Maria avea doar 5 luni, a inceput sa aiba o afinitate deosebita pentru o paturica pufoasa pe care nasa ei de botez i-a daruit-o la iesirea din maternitate.
Inca de cand am nascut-o, Maria si-a supt degetul. Nu am reusit nicicum sa o convingem sa accepte suzeta. In schimb, prefera degetul. Asa se linistea si adormea singura. Pe la 9 luni a renuntat singura la obiceiul suptului degetului.Ca sa adoarma, isi tragea si paturica ei preferata peste fata si o misca astfel incat aceasta sa o mangaie. Si acum face la fel,cu exceptia faptului ca nu mai adoarme singura. Dar nici fara paturica.
Am povestit, la momentul acela, unor cunostinte care nu au copii, acest lucru, si m-au intrebat cum se poate sa aiba deja preferinte la doar 5 luni. I-am raspuns politicos dar gandul mi-a zburat.
Chiar daca un copil are 5 luni, 1 an sau 5 ani, este un individ ca noi toti. Gandeste si astfel isi dezvolta personalitatea si preferintele. Nu am considerat-o pe Maria niciodata “doar un copil”. Am privit-o mereu ca pe un om, cu drepturi, preferinte, gandire si personalitate. Consider ca daca ii dau drepturi depline, va creste cu mintea deschisa si cu respect de sine. Nu se va lasa intimidata usor si isi va asuma actiunile fara frica.
De ce as considera-o “doar un copil”? De ce nu i-as da incredere ca este un om care are puterea de a lua propriile decizii pe care sa si le asume pe deplin? Oare nu subestimam omuletii acestia pe care ii crestem punandu-le aceasta eticheta?
Cu drag, Mamica Mariei.

Sursa foto: http://radioresita.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s