“Nu-i dati, va rog!”

   Ne intelegem bine cu vecinii si pe Maria o indragesc nespus. De mica a fost foarte carismatica si a socializat cu toata lumea. Pe strada, cel putin, se opreste in dreptul fiecarui om sa il salute in limba-i bebeluseasca si sa il zambeasca. Doamnele din fata blocului o iubesc foarte mult insa, de cateva zile, Maria este foarte nervoasa si cu stari schimbatoare. Ii ies dinti…nu stiu care pentru ca nu ma lasa sa cercetez zonele.

Toate au prostul obicei sa ii ofere din dumicatul lor. Pana azi nu am avut nimic impotriva. Dar de cateva zile incerc sa ii dreg burtica pentru ca din cauza durerii are si probleme in zona digestiva.
Cand am ajuns in fata blocului dupa plimbarea obisnuita in briza marii, au sarit bucuroase si cu vocile lor pitigaiate, sa ii ofere un fel de paine cu cascaval care, de altfel, era si plina de ulei.
In urmatoarea secunda, am sarit si eu: “Nu-i dati, va rog!” evident ca nu am folosit acea voce pitigaiata pentru ca ele stiu cel mai bine sa foloseasca pitigaiala.
Intrebarea lor a venit promt si suparat: “De ce?”
M-am gandit sa fiu draguta si sa le spun ca nu e cazul, ca trebuie sa manance cina si ca isi strica foamea. Un raspuns politicos si inventat, bineinteles. Le-am multumit pentru gest si am intrat in casa.
Nu stiu si cred ca niciodata nu voi afla de ce fac oamenii treaba asta. Mariei nu ii dam ciocolata, pufuleti, stiksuri sau stiu eu ce alte “bunataturi”. Nu pentru ca suntem parinti duri sau insensibili. Nu ii dam pentru ca nu sunt sanatoase pentru varsta ei. Noi credem ca are timp, intreaga ei viata, sa manance “toate prostiile” pe care si le doreste.
Cel mai probabil vecinele s-au suparat pe mine, lucru pe care l-a observat si Taticul Mariei si a fost chiar surprins. Dar nu punem prea mare pret pe asta. E vorba despre copilul nostru si putem lua deciziile pe care le consideram corecte.
O alta intrebare care cel mai sigur va ramane fara raspuns este legata de intrebarea lor suparata…”De ce?”…nu ii dau voie sa manance din painea lor cu cascaval pe care o pastrasera special pentru situatia in care ne vor intalni. Pai…dragi doamne din fata blocului…nu va priveste de ce nu sunt de acord sa impartiti, cu al meu copil, bucata dumneavoastra de paine. Stiu ca suna rautacios si egoist…exista posibilitatea ca al meu copil sa aiba probleme de sanatate care nu ii permit sa manance din aceeasi bucata de paine cu dumneavoastra, probleme pe care nu este necesar sa le stiti. Si vorbesc serios…nu vreau sa par restrictiva sau nesuferita chiar…
Lasand gluma la o parte, consider ca nu este normal ca cineva sa se supere pentru ca mama copilului pe care vor sa il hraneasca…din bunatate si dintr-o forma de iubire de altfel…nu este de acord cu asta. Mi se pare mai normal sa accepte faptul ca mama si tatal sunt in masura sa decida daca acel copil va manca sau nu din mancarea oferita. Nu stiu de ce oamenii nu intreaba intai parintele daca este de acord sa ii ofere paine, bomboane, ciocolata etc. Poate ar trebui cumva explicat oamenilor ca unii copii sunt alergici, sau au intolerante sau mai stiu eu ce.
Nu am de gand sa pun politetea inaintea sanatatii printesei noastre. Asa ca, voi spune clar si raspicat “Nu” atunci cand va fi cazul, indiferent daca voi fi judecata sau nu.
Cu drag, Mamica Mariei

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s