Cezariana nu te face mai putin femeie

 IMG_20140619_133622  Multa vreme am simtit asupra mea vina de a fi nascut prin cezariana. Nu stiu daca e normal sau daca sunt singura…
Am simtit prima contractie putin dupa miezul noptii. Nu m-am speriat pentru ca deja depasisem cele 40 de saptamani cu 3 zile. Ardeam de nerabdare sa imi tin in brate puiul. Am asteptat cuminte sa scada timpul dintre contractii pana la 8 minute. Atunci l-am trezit pe Taticul Mariei si i-am spus ca e momentul… Am ales sa nasc la clinica privata pentru ca ma ingrozesc spitalele. Nu am facut vreodata vreo injectie si asta ma speria putin…dar am luat totul asa cum a venit si mi-am infrant fiecare fobie pe rand. Probabil copilul meu a vrut sa imi demonstreze ca sunt mai puternica decat cred. 
In puterea noptii am ajuns la clinica iar medicul de garda a hotarat internarea. Taticul Mariei a fost mereu acolo, la fel de nerabator ca si mine sa isi vada puiul.
Contractiile cresteau in intensitate dar existau ceva probleme pentru ca inimioara puiul batea greu sau deloc in momentul contractiei.
Am asteptat asa 10 ore, timp in care,cu indrumarea medicilor si a asistentelor am incercat sa facem printesa sa reziste presiunii nasterii. La ora 13, medicul a luat decizia cezarienei, moment in care eu nu am mai simtit aproape nimic. Sufeream profund pentru faptul ca nu pot naste natural si undeva, in sufletul meu, speram ca medicul sa isi schimbe decizia. Plangeam si ma rugam ca totul sa decurga bine.
Operatia nu este una grea. Anestezistul “si-a facut numarul” si din urmatoarele secunde nu am mai simtit nimic de la brau in jos. Ii vedeam cum imi misca picioarele de parca nu erau ale mele si nu simteam decat o presiune. Am simtit incizia si apoi momentul cand omuletul a fost scos la lumina.
Tipatul ei a fost cel mai frumos sunet pe care il auzisem vreodata. Uitasem de tristetea dinainte si imi doream sa se termine mai repede totul sa pot tine ghemotocul in brate. Taticul Mariei, care a luat parte la nastere, a plecat imediat dupa asistente cand au dus bebelusa sa o cantareasca si sa o masoare. Aproape ca nu voia sa o lase singura acolo. Cred ca daca ar fi fost dupa el, ar fi ramas acolo cu ea.
Dupa ce incizia a fost cusuta, am fost mutata in post-operator si aveam o senzatie foarte ciudata pentru ca inca nu puteam sa imi simt jumatatea inferioara a corpului. Eu sunt claustrofoba si faptul ca nu imi puteam controla corpul imi crea momente de panica. In timp am invatat sa controlez panica si astfel am reusit sa nu ma sperii in acele momente.
Mi-au pus pe burta doi saculeti cu nisip din cate am inteles, cu o greutate de 3 kilograme, pentru a ajuta uterul sa se restranga. Dupa cateva ore au luat unul dintre saculeti si astfel greutatea s-a injumatatit la 1,5 kilograme. Oricum nu puteam sa o simt.
Nu dupa mult timp, l-au lasat si pe Taticul Mariei sa vina la mine. L-am intrebat: “Ai vazut-o? Cum e?”. Iar el mi-a raspuns: “Este minunata! Are urechile tale!” Nu cred ca voi uita vreodata momentul acela.
Pe Maria au adus-o langa mine la jumatate de ora dupa ce am fost mutata in post-operator pentru ca fetita trebuia sa primeasca primul laptic, colostrul. Parca ne cunosteam de o viata…o simteam atat de mult a mea si ea ma simtea a ei. Se potrivea perfect in bratele mele. A luat foarte repede mamelonul si a inceput sa suga. Eram destul de obosita dupa operatie si parca totul se petrecea pe repede-inainte. Nu ne-au lasat mult impreuna pentru ca eu trebuia sa ma odihnesc dar nu i-as fi dat drumul din brate.
Noaptea a trecut cu incetinitorul. Nu am putut dormi deloc gandindu-ma la viata pe care tocmai o dadusem si la minunea din camera alaturata care era a noastra. Abia spre ora 5 dimineata, cand afara ploua torential, iar eu reusisem sa ma dezmeticesc putin din tumultul de emotii care ma inundase peste zi, am reusit sa trimit mesaje celor care imi trimisesera felicitari.
Spre dimineata, reusisem sa imi ridic picioarele si sa incep sa le simt, iar la ora 6 m-au mutat in rezerva. Imediat au adus si printesa si a venit si Taticul Mariei. Ne uitam la ea ca si cand era cel mai pretios lucru pe care il vazusem in viata noastra. Si chiar asa era…era implinirea noastra. Dormea senina ca un ingeras si noi ne minunam de frumusetea ei.
Recomandarile au fost multa miscare si putina mancare. Dupa operatia de cezariana trebuia sa mananc doar iaurt – o zi, si doar supa strecurata – a doua zi pentru ca organismul sa isi reia functiile care ii fusesera anesteziate in timpul operatiei.
Toata lumea imi spusese ca dupa operatia de cezariana te refaci mai greu. Dar eu cred ca tine de fiecare. Imi era frica de recuperarea anevoioasa si astfel mi-am propus sa nu ma las coplesita de ideea asta. Imi era greu sa ma ridic din pat dar imi propuneam sa ma misc cat pot de mult. Durere exista pentru ca vorbim despre o interventie chirurgicala…dar, dragi mamici, ganditi-va la ghemotocul de viata din bratele voastre si la cat de mare nevoie are el de voi. Astfel va veti pune repede pe picioare.
In jurul meu, toate proaspetele mamici nasteau natural. Dintre copiii cunostintelor noastre, Maria este cea mai mare. Si dupa ce nastea cate o prietena, simteam invidie si vina. Acum am trecut peste asta. Am un copil sanatos, vesel, inteligent, care rade cu pofta si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Si va spun clar: Cezariana nu va face mai putin femei. Chiar si daca este o cezariana programata… Asa cum nasterea naturala nu va face eroine. Dumnezeu a lasat ca femeia sa nasca “in dureri” dar asta nu inseamna ca daca nasti prin cezariana nu esti o mama buna. O mama este cea care isi iubeste, isi creste cu dragoste, isi educa copilul asa cum stie ea mai bine si care pune mereu copilul inaintea ei. O mama este eroina pentru ca e mama. Pentru ca nu doarme cand copilul are febra, pentru ca plange cand copilul ei plange, pentru ca indiferent cat de obosita ar fi, gaseste timpul si puterea sa isi stranga puiul in brate, sa il aline, sa faca lectiile cu el sau sa se joace cu el. Nu conteaza cum decurge nasterea…importanta este sanatatea mamicii si a pruncului, dragostea si legatura dintre ei.
Voi v-ati simtit vinovate pentru ca nu ati putut naste natural?
Cu drag, Mamica Mariei.

Advertisements

8 thoughts on “Cezariana nu te face mai putin femeie

  1. ALINA says:

    Itr-un fel da,deoarece prima nastere a fost pe cale naturala iar a doua -cezariana(pelviana) si m-am tot certat o vreme de ce nu a fost totul ok ca si prima data.Sincer vb si comparativ durerile si recuperarea din cezariana pt. mine au fost groaznice fata de nasterea naturala.Si datorita anesteziei generale(care pe mine ma zapacit la propriu timp de o luna) copilul a facut o criza de apnee in maternitate.Pana acum(bb are 1,2ani)totul e in regula ,nu avem probleme ,a inceput acum sa mearga,cam tarziu mi se pare si speram sa fie bine.Eu insa inca mai am dureri in zona operatiei !

    Liked by 1 person

  2. Mamica Mariei says:

    Si eu mai simt cateodata amorteala in zona operatiei…dar in rest uit ca am facut-o. Dupa cum am spus…multumesc lui Dumnezeu, am un bebe sanatos si plin de viata!
    Multumeac,Alina, pentru vizita si comentarii. Pupici si sa iti traiasca bebe…cred ca sunt cam de-o varsta…Maria face 1a si 4 luni pe 19. :*

    Like

  3. nicoleta says:

    Buna,
    Si eu tot cezariana am facut la al doilea copil deoarece placenta mea era inserata posterior ( Cica placenta previa ) .
    Am nascut oricum de urgenta la 39 sapt din cauza sangerarilor si operatia in loc sa dureze maxim o ora a durat 3 ore .Trecand peste durata operatiei am mai avut o problema in sensul ca Dr care a urmatit sarcina nu a venit sa nasc cu el si de abia dupa 5 zile a venit sa ma vada ,eu nascand cu dr de garda.
    Recuperarea a durat mai mult , am stat o saptamana in spital si am plecat acasă cu niste dureri ca dupa operatie.
    Pe bebe nu l-am vazut decat in a treia zi dupa nastere pt ca am stat la terapie intensivă 2 nopti .
    Cand am fost mutată în salon si mi l-au adus pe bebe m-am incapatanat si am inceput sa il alapte, desi asistentele veneau cu biberonul de lapte pt el.Nu mi-a acceptat o perioadă nici un plastic in gurita doar tatica . Acum avem 4 luni si 3 sapt si tot alaptat exclusiv este si sper sa mergem asa cat mai mult.
    La primul copil am nascut normal si l-am alaptat pana la 1,3 ani .

    Like

    • Mamica Mariei says:

      Imi pare rau ca ai trecut prin atatea. Dar minunea si bucuria faptului ca ai in brate puiul tau de om iti da putere sa treci peste toate. Ma bucur ca sunteti sanatosi si sa dea Domnul sa il alaptezi cat mai mult. Nimic nu egaleaza laptele matern si conexiunea mama-copilas…
      Te pup si te mai astept pe blog :*

      Like

  4. Ceoaca Alina Elena says:

    Hei ai mare dreptate, eu am născut prin cezariana, si asta pentru ca nu m-am dilatat și pentru ca port ochelari de vedere, și puteam risca alte probleme apoi, am născut la stat la Cantacuzino și îți spun sincer ca a doua zi după ce mi-am adunat puterile stăteam lângă pătuțul Mayei și oportunități priveam cum doarme, nu mai conta nimic, nici durere și chin, absolut nimic.
    La fel ca și tine am scris aceasta experienta minunata pe blogul meu pentru ca sunt sigura ca o data cu trecerea anilor unele detalii le voi uita, si asa știu ca sunt scrise undeva și cine vrea le poate citi, chiar și Maya pitica mea. Da îți trăiască fetita și sa va bucurați de ea.

    Liked by 1 person

    • Mamica Mariei says:

      Intr-adevar…timpul trece si sufletul ni se umple de amintiri din ce in ce mai frumoase iar altele raman prafuite de timp intr-un colt. Faptul ca ai scris despre asta poate te-a ajutat sa te descarci. Stiu sigur ca pe mine m-a ajutat.
      Multumesc de vizita si te mai astept! Sa iti traiasca printesa si sa iti umple viata iar tie sa iti dea Dumnezeu ani multi sa o vezi implinita! :*

      Like

  5. Dorina says:

    Și eu am născut prin cezariana, la un spital privat, totul a decurs foarte bine, mi-am revenit mai repede decât alte prietene mămici ( tine și de organismul fiecareia) Sincer m-am simțit un pic vinovata ca nu am putut naște natural, dar la gândul ca fetita mea sau eu am putea păți ceva chiar nu a mai contat ce spunea lumea😊 Am avut încredere în doamna doctora și nu regret nici o secunda! Am cel mai minunat copil și eu ma simt extraordinar!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s