Peter Iepuraşul şi cadourile de Paşte

Mă trezește, în mijlocul nopţii,  un zgomot puternic. E gălăgie mare în casă. Ce se întâmplă, oare? Mă ridic repede să văd ce e, deși sunt cu ochii aproape închiși de somn. Cu cât mă apropii mai mult de sufragerie, cu atât pot desluși voci și râsete.

Deschid ușa în forță și mă trezesc cu o broască de pluș fix în față. Aprind lumina și văd toată camera plină cu jucării împrăştiate. Îi spusesem Mariei să le strângă… şi o făcuse… cum, Doamne iartă-mă, sunt toate împrăştiate din nou?! Aproape de canapea văd trei iepuri, distrați la culme.

Îmi aranjez jacheta albastră… deşi pijamaua mea nu avea jachetă… și le zic:

Ce faceți, măi, aici! Mi se pare că ați cam făcut-o de oaie! Ia să vă văd.

PETER RABBIT

Ei râd și fug repede să se ascundă, ca și cum nu era nimeni vinovat de dezastrul din cameră. Înaintez și calc cu lăbuța iepurească pe o altă jucărie, în timp ce îmi zăresc urechile lungi în oglinda din colț. De ce am urechi de iepure? Şi de ce am blană şi… o jachetă albastră?

Continue reading

Advertisements

Farmec

Mă ridic din scaunul balansoar și merg la măsuța de machiat. Iau peria cu dinţi de lemn și încep să-mi perii părul lung și negru. Deodată zăresc o lacrimă pe obraz. De mult nu mi-am văzut fața în oglinda aceasta mare. Ce a trecut timpul…

Am fost o dată, demult, adolescentă. De atunci şi până acum parcă au trecut câteva vieţi. 20 de ani e vreme lungă… M-am schimbat mult de când sunt mamă.

Femeia trece prin foarte multe schimbări. Hormonii fac atât bine pielii la început… dar apoi, de exemplu după naştere, fac ravagii.

Și eu aveam, în timpul sarcinilor, pielea întinsă, luminoasă şi parcă aminteam de adolescenta de acum 20 de ani… după naştere, au început să se vadă riduri… Nopţile nedormite s-au oglindit, şi continuă să o facă, în cearcăne. Grijile din nopţile în care copiii au avut febră, au ieşit la iveală prin porii feţei care s-au deschis.

Sunt zile în care nu am timp nici să mă spăl pe faţă… Sunt zile în care nu reuşesc să fac ritualul de seară… pentru că oboseala mă răpune şi adorm înaintea copiilor. Tocmai de aceea simt nevoia să îmi pun o mască sau, în zilele bune, în care copiii sunt liniştiţi şi veseli şi sănătoşi, să mă dau cu ruj şi cu rimel. Atunci mă simt frumoasă…

Cu doi copii, aproape toată ziua stau în pijama… iar când ies in oraş nu reuşesc mereu să mă aranjez pentru că mă axez mai mult pe ei. Asta este realitatea şi m-aş bucura dacă mamele ar recunoaşte-o. Dar ce frumos e să fii mamă…

Continue reading

Traduceri legalizate pentru un vis cu flori

Era ora 8 dimineața şi telefonul meu suna frenetic. De obicei mă trezeau copiii cu mult înainte de ora asta. În acea zi, însă… pe telefonul meu, scrie mare cât o zi de post etrad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. În secunda aceea mi-am adus aminte că pe 20 martie se lansează prima platformă de traduceri documente personale online din România.

etrad_zpsmrrjfscd

Să vă povestesc de ce mi-am pus eu notificarea asta pe telefon.

Mereu mi-au plăcut florile… şi parcă, din ce în ce mai mult am început să le iubesc. Puţini ştiu că florile au personalitate şi că simt aşa, ca noi, oamenii, energiile din jurul lor. Sunt delicate, sensibile, puternice şi valoroase. De exemplu, ştiaţi că, în secolul XVII-lea, în Olanda, bulbii de lalele importaţi din Turcia erau mai valoroşi chiar şi decât aurul? Ar fi frumos ca florile să fie, şi acum, privite ca o bogăţie de mare preţ.

Continue reading

Călătoria care mi-a schimbat drumul

Fă-te, mamă, stewardesă! Eşti înaltă, frumoasă şi deşteaptă… ce-ţi lipseşte? Te bagi la o companie de asta şmecheră şi vezi toată lumea!

Mama, draga de ea, mereu a visat să bată Pământul ăsta de-a lungul şi de-a latul… sau mai mult “de-a roata”… că deh… e rotund. O fi fost vreun cercetător sau vreun descoperitor de pământuri noi într-o viaţă anterioară. Are o sămânţă din spiritul lui Magellan în ea… cu siguranţă.

Lasă-mă, mamă, în pace cu avioanele tale… eu mă duc în capitală să îmi găsesc destinul.

–  Şi ce o să faci, fata mamei, în capitală? Să te angajezi la vreun patron să tragă ăla de tine în toate părţile. Să te muncească şi să te subestimeze. Ascult-o pe mama… lumea asta e mare şi poţi să o vezi pe toată. Pare-se că n-ai luat nimic din spiritul meu de călător. Fii atentă… vorbesc cu taică-tu şi mergem într-o vacanţă specială înainte să pleci tu la facultate. Ce spui? Căutăm o destinaţie exotică pentru vacanţe speciale şi ne punem la drum. Continue reading

Studenţie la comun şi cum am trecut la alt nivel de trai

Eram studentă, prin anul doi de facultate. Locuiam la cămin, undeva la marginea capitalei, într-o zonă nu prea populată. Doamne, ce vremuri erau! Când te uitai pe geam, era acea priveliște dezolantă, de fabrici părăsite și linii de tren nefolosite.

Căminul nu arăta nici el mai bine. Aveam geamuri de sticlă, cu margine de fier, iar ușile camerelor erau de lemn, vopsite cu galben. Pereții îi văruisem după vacanța de vară, să schimbăm puțin aspectul şi mirosul vechi, dar mozaicul negricios de pe jos și dulapul care scârțâia, eliminau orice energie pozitivă din zonă.

Nu o duceam bine cu banii, ca toți studenții de pe vremea aceea, dar știam să chefuim. Făceam chetă câte 15-20 de lei și cumpăram bere la pet, câteva pungi de semințe și ceva ce ținea loc de mâncare. Nu vă închipuiți că era ceva sofisticat… Ceva mezeluri cu pâine și muștar era de obicei meniul. Dacă primea vreunul dintre noi pachet de acasă… era bucurie în tot căminul.

Continue reading

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Stau întinsă în pat cu Radu în braţe… e ora 21.00 şi ei dorm deja de o oră. Maria respiră când liniştit, când agitat… pesemne că visează… Radu e la sânul meu şi e senin. Îmi era dor să îi ştiu aşa liniştiţi şi bine.

Acum 4 zile, la ora 6 dimineaţa, Maria s-a trezit vărsând… m-am speriat… dar ea şi-a revenit, cât-de-cât, pe timpul zilei. În noaptea ce a urmat, am dormit doar o oră… Tati i-a ţinut picioarele reci în mâinile lui ca să i le încălzească… iar eu i-am pus comprese cu apă pe frunte să îi scadă febra. Făcea temperatură la 4 ore.

Duminică dimineaţă, a dat şi Radu primul semn că ar fi afectat de aceeaşi problemă. O gastroenterită îşi făcea de cap în trupurile lor mici.

Febră, frisoane, diaree, apatie, dureri de burtică, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi de picioare… toate astea în doi copii atât de mici.

Probioticele, pe lângă faptul că le ajuta flora, făceau virusul să reacţioneze şi o luam de la capăt.

Am fost surprinsă, şi nu chiar, de faptul că Radu a trecut mai uşor. Îl alăptez şi asta a contat atât de mult.

O zi – febră la 4 ore… o zi – febră la 6 ore… şi apoi, doar dureri de burtică şi scaune moi. Norocul Mariei a fost că ea oricum bea foarte multă apă şi nu s-a deshidratat…

În fine… Maria nu mai face febră de mai bine de 36 de ore… Radu nu mai face febră de 24 de ore… dar, după 4 zile, eu am îmbătrânit 10 ani şi am slăbit 2 kilograme.

20180320_171144_zpsramflufc_edit_1521575013462_zpsg6xwil6u

Radu dormea doar în braţe… Maria cerea şi ea…pentru că se simţea rău…

De ce ai dat, Doamne, mamelor, doar două mâini?

Cum să îi alin pe amândoi? Cum să îi ţin în braţe pe amândoi şi să le iau durerea? Cum să mă împart între ei? Şi cum să aleg?

Am avut momente când m-am simţit neputincioasă în faţa unei boli care îmi chinuia copiii… m-am simţit vinovată… am simţit că nu vom reuşi să trecem peste… am plâns chiar dacă aş fi vrut să urlu.

Copiii mei nu au avut boli grave niciodată… nici ce au avut acum nu a fost de o gravitate mare… dar pentru mine a fost îngrozitor.

Vă respect… mereu am făcut-o… mamelor de copii cu nevoi speciale… Nu mamele cu mulţi copii sunt eroine… Mamele ai căror copii sunt altfel… acelea sunt mame eroine.

Suntem norocoşi că avem copiii cu toate la locul lor, cu minţi deschise, cu ochi ageri, cu picioare şi mâini sănătoase. Suntem norocoşi că ne putem bucura de ei.

Îţi mulţumesc, Doamne, că ne-ai întărit şi ne-ai dat putere să trecem peste zilele acestea!

Love at… second hand

Bunica mea a fost întotdeauna o femeie chic. Era frumoasă și ce rochii avea în șifonier… o simfonie de culoare. Era cochetă și purta pălării din acelea deosebite în genul celor purtate de Majestatea Sa Regina Elisabeta II a Marii Britanii. Îi plăcea să fie aranjată întotdeauna și să poarte pantofi cu toc și poșetă asortată.

Eu eram doar o copilă pe vremea când îi deschideam șifonierul din lemn de nuc și adulmecam mirosul de parfum de calitate din rochiile ei de catifea şi mătase naturală. Nu vedeam așa ceva oriunde iar mintea mea de copil mă ducea cu gândul la femeia perfectă din revistă. Îmi doream să fiu și eu perfectă.

photo-1470309864661-68328b2cd0a5_zps0jy2zxt3

Continue reading

Când soarta şi-a amintit de visul nostru

Maria, draga mea, adu-mi un pix, te rog!

De ce? Vine repede întrebarea copilului de 3 ani si 9 luni.

Pentru că a început extragerea Loto şi trebuie să bifez numerele.

Bine! Şi zburdă ca o floricică până la măsuţa ei de unde ia un pix. Mi-l întinde veselă…

Poftim!

– Mulţumesc, scumpo!

– Cu plăcere, mami!

Ia să vedem… 18, 3, 6, 28, 32, 10. Tatiiiiiiiiiiiiii! Am câştigat!!!!

– Ce face? Ce am câstigat?

– Biletul… loto… am câştigaaaaaaat!

Stai dom’le uşor! Ce bilet? Cine a câştigat? Nu înţeleg nimic!

Eu deja sar de colo-colo… iau copiii pe rând în braţe şi ii pup… îl iau şi pe el… pe soţ adică… în braţe… alerg prin casă… iar ei se uită nedumeriţi la mine. Nu cred că aveau dubii că nu-s cu toate ţiglele pe casă… dar acum nu înţelegeau nimic…

Continue reading

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi

Un tribut adus femeii…

100 de motive pentru care femeia merită sărbătorită în fiecare zi, nu doar de 8 Martie:

1. Pentru că femeia este începutul vieții…

2. Pentru că poate să râdă și să plângă în același timp…

3. Pentru că poate să ierte şi să se răzbune…

4. Pentru că ştie să plece capul dar să rămână mândră…

5. Pentru că îşi dedică mulţi ani din tinereţea ei pentru a creşte oameni…

6. Pentru că poate să iubească nemărginit…

7. Pentru că îi place Interflora România…

fb_img_1520974491701_zpsx1jggpju

8. Pentru că este de neoprit…

9. Pentru că este o enigmă ce nu va putea fi rezolvată niciodată…

10. Pentru că Femeia este miracolul existenței…

11. Pentru că înfrumuseţează totul în jurul ei… Continue reading

Scenariu de casă nouă

Cadrul 1 ( dormitorul cuplului Maria şi Radu Popescu)

R. Dumnezeule, scumpa mea, e ora 4 dimineaţa! De ce nu mai dormim noi puţin?

M.  Bună dimineaţa, iubire! Ştiu cât e ceasul… dar trebuie să ne trezim. Ai uitat ce zi este astăzi?

R.  Hmmmm…. Nu îmi spune că iar am uitat de vreo aniversare! Le-am notat pe toate în calendarul de pe telefon… ar trebui să mă anunţe, în fiecare zi, timp de o săptămână înainte de eveniment… E imposibil să ratez vreun moment important…Im-po-si-bil..

M.  Ei, hai că eşti amuzant! Nu, dragul meu, nu este nici o aniversare astăzi. Doar că trebuie să ne întâlnim cu experţii AIA.

R.   Cu experţii ăia? Care experti?

M.  Mă bucur că te-ai trezit cu chef de glumă, dar asta e treabă serioasă. Dragul meu, îţi aminteşti de căsuţa noastră? De faptul că nu putem singuri să ne ocupăm de toată “hârţogăraia”?

R.  Evident că îmi amintesc… că doar nu-s amnezic… Astăzi e întâlnirea?

M.  Da, iubire, astăzi!

R.  Şi de ce ne-am trezit, totuşi, la ora asta?

M. Pentru că sunt nerăbdătoare… am un milion de planuri în minte… şi… nu pot dormi…

Continue reading